„Imaginea de sub imagine“

Dorin Ştefănescu este o figură atipică în teoria literară românească. Înrudit spiritual şi „tematic“ cu Anca Vasiliu şi familiarizat cu fenomenologia lui Heidegger şi cu dezvoltările sale franceze, ca şi cu hermeneutica lui Gadamer şi Ricoeur, el propune, în ultimele sale lucrări, Poetica imaginii. O fenomenologie a inaparentului (Paideia, 2015) şi Poetică fenomenologică. Lectura imaginii (Institutul Euro­pean, 2015), o fenomenologie a imaginii poetice ce descoperă diafanul, „imaginea de sub imagine“ care precede atît imaginile simbolice, cît şi „trupul poetal“. Dacă Poetica imaginii este o riguroasă lucrare teoretică, o construcţie reflexivă a unei fenomenologii a inaparentului pline de paradoxal, Poetică fenomenologică este o lucrare de „exegeză aplicată“ ce pune la lucru orizontul reflexiv al autorului, fiind un complement perfect al opusului filozofic apărut la Paideia. Mai precis, este o explorare concretă, ce urmează un subtil fir conducător, a poeziei româneşti, cu ajutorul conceptelor pe care autorul le-a consolidat teoretic în lucrarea sa filozofică: „diafanul care lasă inaparentul să apară“ şi „mai-mult-ca-aparentul“. Din capul locului, trebuie spus că avem de-a face cu un proiect teoretic şi exegetic impresionant de sistematic şi de bine închegat. Autorul întemeiază mai întîi concepte hermeneutic-fenomenologice ce lasă loc pentru paradox, apoi descrifrează cu ajutorul lor pre-imaginile, umbrele, […]