Imersiuni în simboluri, lagăre şi „abisuri“

Criticul literar şi poetul sighişorean Ion Neagoș, care a construit, între altele, o interpretare „platonică“ extraordinar de subtilă a iubirii la Mircea Eliade, în lucrarea Mircea Eliade. Mitul iubirii (Editura Limes, 2016, ediţia a II-a revăzută și adăugită), este şi autorul unei fascinante – şi derutante – cărţi de exegeză literară ce orbitează în jurul descoperirii a trei scriitori legaţi într-un fel sau altul de Cetatea sa:  Crăciun, Schlesak, Zanca. Imersiuni.  Neagoș explorează aici adîncimile ezoterice, morale şi „ontofanice“ ale romanelor Pupa russa al lui Gheorghe Crăciun și Capesius, farmacistul de la Auschwitz al lui Dieter Schlesak, precum şi pe cele ale liricii lui Andrei Zanca. Lectura sa critică este erudită, plină de acuitate şi inspirată, la fel ca şi în Mircea Eliade. Mitul iubirii, de un curent de filozofie neoclasică. Se simte la Ion Neagoș, la fel ca şi la eseistul Marius Iosif, prietenul său nedespărțit, influenţa şcolii neoclasice a lui Noica, nu în sensul „păltinişean“ identitar asumat de Gabriel Liiceanu şi de Andrei Pleşu, ci într-unul mai interiorizat şi, probabil, mai creativ. Se simte, de asemenea, influenţa istoriilor iniţiatice ale lui Eliade şi atracţia pentru o contemplaţie purificatoare, pentru un Zen ce redă lucrurilor propria lor realitate. Imersiunile lui […]