Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Impietățile istoricului Liviu Rotman
Cum a devenit „cazul Mircea Vulcănescu“ hîrtia de turnesol a gîndirii (i)logice și a atitudinii morale
- 11-08-2017
- Nr. 884
-
Gabriel ANDREESCU
- POLEMICI
- 9 Comentarii
Într-un stil cursiv și relaxat, articolul domnului Liviu Rotman „Obsesii consecvente. Gabriel Andreescu și opțiunile sale“, reacție la textul meu „Cîtă ideologie, cîtă cunoaștere în «cazul Mircea Vulcănescu»?“ – ambele apărute în Observator cultural (nr. 881 și nr. 883) –, falsifică fapte și texte, introduce insinuări dizgrațioase, folosește insulte și anateme. O să urmăresc firul textului, după ce împart susținerile pe categorii. Neînțelegerea textului pînă la răsturnarea semnificațiilor sale Comentariul polemic al domnului Liviu Rotman susține că mi-am exprimat ostilitatea față de legea 217/2015. Articolul meu spune exact contrariul (citez: „Legea 217/2015 a însemnat chiar o ameliorare“). Critic activitatea Institutului „Elie Wiesel“, dar textul meu nu contestă instituția. Am salutat apariția Institutului la înființare. Scriind că aș vrea să impun conceptul „etnicizării eticii și politicii memoriei“, domnul Rotman face de fapt trimitere la un text apărut în Noua Revistă de Drepturile Omului – care poate fi găsit la http://www.revistadrepturileomului.ro/assets/docs/2015_4/NRDO%202015_4_andreescu.pdf. Acest concept, susține istoricul, asumă că problematica Holocaustului sau a diverselor mișcări de dreapta este studiată în primul rînd de evrei. Dar sensul apare explicit în studiu: „etnicizarea eticii și politicii memoriei“ denumeşte justificarea colaboraţionismului pe considerente etnice și condamnarea pe criteriu etnic a naţiunilor ori comunităţilor locale implicate în Holocaust. Istoricul […]
Interesant ca cei care au defilat la Charlottesviile Virginia KKK Neo-Nazisti si antisemiti s’au inspirat din „filozofia” miscarii legionare din Romania. Cat despre atitudinea bisericii ortodoxe fata de evrei va reamintesc despre Patriarhul Miron Cristea fost prim-ministru care a introdus legi rasiale inainte de si-a dat ortul popii. De curand Biserica Ortodoxa a emis monede comemorative cu mutra lui Miron. Totusi nu toti preotii erau antisemiti dupa cum si unii Papi au fost constienti ca crestinismul are baza in religia mozaica!
Dacă-i (încă) damnată şi continuă permanent să fie damnată de către organisme şi organe de renume mondial, absolut nicio liberă şi adevărată polemică/dezbatere nu poate avea loc.
Este foarte curios că unii nu ajung nici măcar astăzi să realizeze că pur şi simplu Nu se Poate, este imposibil, obstacolele fiind nenumărat şi teribil de cunoscute de neclintit, ar fi suficient să scrutezi realitatea românească din ultimii 75 de ani, să vezi cum şi că, cît şi tot timpul Tovarăşii scrutează scurtînd radical cu o vigilenţă, forţă, cruzime şi abilităţi de invidiat ( oare ?!?).
Naivitatea celor care cu adevărat se lasă duşi în eroarea de a crede că personalitatea Cazul Mircea Vulcănescu interesează pe cineva sînt sau/şi devin simpli întreţinători-animatori de banală propagandă ideologic comunist-post-comunistă participînd subtil-indirect la cauţionarea unictăţii şi priorităţii holocaustului şi holocausturilor de ici şi de colo, a căror Dramă în sine de altfel nu o neagă absolut nimeni.
A existat cu adevărat un proces corect şi echitabil a lui Mircea Vulcănescu acuzat de antisemitism şi alte rele ? NU ! Niciodată !
Cel înscenat de ideologia criminală comunistă prin asasinii „tribunalului poporului” săi veroşi şi fără scrupule, nici astăzi condamnaţi de Crimele împotriva Umanităţii, fiind o simplă macabră mascaradă diabolic perversă ( ca absolut Toate procesele acestora de din 1944 încoace !!!) nici NU Contează ! NU Există ! Sînt Total înafara oricărei Legi democratice.
Cu expresii de genul : „imperios scrutată”, „notorietatea a cît de „liberă” a fost ea”, „constrîngeri ideologice” şi alte dulcege formule şi sintagme „civilizate” şi dorinţi „sufleteşti” sau/şi spirituale întru stabilirea adevărurilor esenţiale despre ceea ce ideologia comunistă A COMIS ( nu doar adimistraţia sau „administrarea justiţiei”) nu se va putea face niciodată absolut Nimic.
Dar se pare că nici cei mai grozavi intelectuali (se fac nostim, erudist şi stilistic) că nu-şi dau seama mai deloc. Ciudat paradox, dilemă veche, metehne şi talente ?
Nu, deloc ! Pur şi simplu o absolut nimicitoare indusă complicitate-complezenţă cu Crima în massă a morbidei ideologii comuniste şi a Tuturor slujitor-funcţionarilor ei/ LOR.
„Cazul Mircea Vulcănescu” este în realitate un înfiorător paravan ( cine este acest „Liviu Rotman” ? „irina grigore” & comp. ? aceşti provocatori şi acuzatori ieşiţi formatatţi de malaxorul istoriilor Tribunalelor ucigaş-criminale ale Poporului) atît de bine cunoscut ( numai cine nu vrea să vadă nu vede şi comentează interesant şi mai ales atrăgător intelectualicist) în a ascunde Toate Acestea, Lipsa Procesului Comunismului şi Condamnare ş Pedepsirea Ein Lui, LOR, pentru eternitate şi în acelaşi timp menţinerea permanentă a Uniciei Unicităţi ş Priorităţi Absolute a Holocaustului, crimă împotriva umanităţii.
Cît despre întrebările şi uimirile rolului O-luiC în toate acestea, este, cred, nu doar suficient de citit articolul istoric, memorialistic şi far al d-lui. Şimonca despre „nainte şi după 23 august 1944”, ca filă explicită de manual şcolar de cel mai pur veridic superb stil post-comunisticistic să realizăm încă odată că Sensul este de parte deţinătorilor Puterilor de influenţă.
Şi Toate, dar absolut Toate „astea”, scoase nu doar voit, dar cu schepsis pregătit, programat şi planificat din contextele LOR istorice teribil de complexe şi complicate, nu doar ale istoriei dar mai cu seamă ale mentalităţilor fiinţelor omeneşti ( dacă „omeneşti” le-am putea defini ?!?) din toate timpurile amalgamate, amestecate, trunchiate şi „bicisnic” manipulate diabolic îşi duc-aduc şi multiplică infinit, roadele dorite cu atîta ardoare „nimicitor-revoluţionară”.
Oare cum în acest context, adevăr, peisaj orgiastic dement ar putea exista o dezbatere-polemică despre „cazul” MIRCEA VULCĂNESCU şi Toate Adevărurile care ţîşnesc din El cerînd cu ardoare reala recunoaştere.
Istoria, de care nimeni ( Massa !) nu are habar şi nici nu se sinchiseşte,
se scrie, a fost scrisă şi se va scrie nu doar de către învingători,
ci Tocmai de către mincinoşi, criminali şi Manipulatori de interese, dileme, amalgamuri, vînzători, profitori, diavoli, etc., şi alţii mulţi multilateral dezvoltaţi.
Marginalii la o dezbatere care nu are/nu a avut loc
Ceea ce ar fi putut fi o dezbatere despre memoria publică (încă damnată) a lui Mircea Vulcănescu a ajuns foarte rapid subiect de polemică şi a degenerat, în special în tabăra damnantă, la vituperare. Voi reveni , la urmă, cu privire mai ales la “răspunsul” şi responsabilitatea OC.
Mărturisesc dintru început, din experienţa proprie de viaţă şi din cea extrasă din varii mijloace de informare, că socot administrarea justiţiei sub regimul comunist o chestiune ce se cere imperios scrutată, cu atit mai mult cu cît e de notorietate cît de ”liberă” (de constrîngerile ideologice şi de regimul aflat la putere timp de mai bine de patru decenii ) a fost ea . De aceea, în ciuda implicaţiilor gravissime pe care le-ar putea avea subiectul, consider că o punere în lumină cu-adevărat justă (context, precedente, revizuiri luate în seamă) a cazului Mircea Vulcănescu , o dezbatere onestă, fără tabuuri şi reţineri ori dictate partizane, bine argumentată, nu poate fi decît benefică. Onestitatea, lipsa înverşunării şi cramponării pe “redute” viscerale, ar fi o necesitate şi un atu în abordarea subiectului.
Gabriel Andreescu, evident favorabil unei atitudini reabilitante, şi-a expus ideile şi argumentele (după gustul meu cu destulă reţinere, ba, aş zice, cu ezitări în a exploata date deja cunoscute ) de manieră, apreciez eu, echilibrată şi, în tot cazul, fără excese. N-am nici o îndoială că din partea adversă i s-ar fi putut face unele obiecţii de bună-credinţă. Ori tocmai aci, la buna-credinţă sîntem într-o fundătură. Cît de convingător a fost G.A. şi cu cîtă bună-credinţă a fost citit se poate evalua (şi) prin reacţia (dinspre tabăra damnantă) la cele două articole ale sale . Am să fac pe rînd referire la (“răspunsul” lui) Liviu Rotman şi la maniera în care a ”răspuns” cea mai mare parte a comentatorilor susţinători ai poziţiei damnante.
Liviu Rotman ar fi putut, pe moment, să se abţină de la a lua poziţie. Din ceea ce există în spaţiul public situaţia/credibilitatea sa nu e deloc de invidiat ( a se vedea linkurile de mai jos). Pe de o parte o acuză gravă de impostură faţă de care o persoană integră ar fi cerut imediat reparaţie în justiţie (http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-12-02/tesu-solomovici-cand-un-evreu-e-prost.html); pe de altă parte, în 11 ani de la serioasa acuză nimic nu pare să se fi schimbat în CV-ul lui Liviu Rotman (pe site-ul FSP a SNSPA http://www.politice.ro/ro/liviu_rotman ), ceea ce ar putea semnala că Justiţia i-ar fi făcut dreptate lui LR. Ori, e greu de crezut aşa ceva atîta vreme cît acuza publică subzistă, cît Justiţia nu a cerut suprimarea ei din spaţiul public. Înfocaţii susţinători ai punctelor sale de vedere (şi ai săi, de bună seama) reclamă o infamă împroşcare cu noroi a intelectualui onest, “cercetătorul valoros de la SNSPA…” care e LR, de către cei ce dau crezare celor susţinute public de Teşu Solomovici “(care are voluptatea perversă de a se balaci cu antisemiţii)” şi care e “un echivalent al [sic!] Vadim” . Din cîte ştiu, Vadim a fost acţionat în justiţie (şi a pierdut sumedenie de procese). LR nu are încredere nici în Justiţia statului Israel nici în cea a statului al cărui salariat este? Şi, à propos, evreii cu vederi moderate (e.g. Alexandru Şafran , Zigu Ornea, Sergiu Singer, Teşu Solomovici etc. etc.) vor fi fiind şi ei antisemiţi? Cei care împărtăşesc păreri ale Hannei Arendt (“românii sînt cel mai antisemit popor”, ale lui E. Wiesel, Jean Ancel, Alexandru Florian etc. sînt pe drumul cel bun pentru a candida la a fi drepţi între popoare? Revenind, chiar nimeni de la OC să nu fi aflat de problema “identitară” a lui Liviu Rotman? Chiar nimeni care să emită o cît de măruntă rezervă?
Există în toată dezbaterea (inexistentă, vai!) legată de Mircea Vulcănescu un lucru de oarecare notorietate (pe net cu siguranţă, în OC şi eu l-am semnalat de cîteva ori) şi care pare să fie, totuşi, împresurat de o tăcere răsunătoare: cazul de justiţie quasi- identic al lui Gheron Netta, şeful lui Mircea Vulcănescu (Ministru de Finanţe în acelaşi guvern Ion Antonescu ai cărui membri au fost acuzaţi de crime de război). Se invocă, spre (con)damnarea lui Vulcănescu principiul responsabilităţii (guvernamentale) colective. Şi-atunci, cum se poate ca şeful ( cu responsabilităţi mai cuprinzătoare) să fie reabilitat (decizia CSJ din 2000) iar subalternul să rămînă nereabilitabil? Găsesc pe net informaţii cum că Netta ar fi fost evreu. Dacă e adevărat , să aibă asta vreo legătură cu reabilitarea sa? Dar, atunci, şi mai înainte chiar, un evreu în guvernul fascist antisemit al lui Ion Antonescu? Cîtă compatibilitate încape într-o asemenea situaţie? Şi încă un lucru ciudat: ni se oferă , fără greş (vezi cercetarea lui Jean Ancel la care se face mereu referinţă), trimiteri la stenograme ale şedinţelor/consiliilor guvernului Antonescu din care reiese poziţia consecvent incriminatorie (măsuri de spoliere a avuţiei membrilor comunităţii evreieşti) a lui Mircea Vulcănescu. Pînă la mine n-a ajuns nici o referinţă (din aceleaşi stenograme) – fac aici un apel la bunăvoinţa maiinformatilor- la vreo poziţie a lui Gheron Netta în aceste şedinţe . Un mare absent? Nu ar fi binevenite nişte clarificări?
Ar fi nedrept să închei fără a mă referi la ce nivel a ajuns calitatea unor comentarii făcute în sprijinul lui Liviu Rotman şi a statu-quo-ului în ce priveşte memoria publică a lui Mircea Vulcănescu. Dacă n-a făcut-o pînă acum (ceea ce ar fi de mirare pentru un site moderat), las redacţiei OC “plăcerea” de a descoperi cromatica transparent de sugestivă a limbajului unor comentatori (care ar fi făcut o concurenţă acerbă aceluia al redactorilor de la Scînteia anilor de înscăunare a comunismului). E , totuşi, straniu că atunci cînd sînt legi care sancţionează antisemitismul, într-o revista de azi (şi care pe net are domeniul “.ro”)se tolerează un limbaj de “România Mare pe invers ” , se dă dezlegare la Romania/n bashing (ca să mă exprim “internaţional”). Să fie pentru că OC e o “publicaţie finanţată exclusiv din fonduri private”? Şi, în acest caz, nu ar fi pertinent să întreb cu francheţe dacă OC nu are cumva o “anumită” obedienţă? Distanţarea OC de lejeritatea cu care a fost acceptată pe site-ul său expresia unei atitudini incompatibile cu standardele de ţinută care, aş vrea să cred, sînt şi ale OC, ar fi un răspuns de dorit din partea redacţiei. În tot cazul, fiind vorba de însemnări legate de memorie, am făcut screen-printuri cu epocalele împliniri “comentatoriste”. N-ar fi păcat ca să se lepede ura cea repede ce ni s-a dat?
@ ”Irina Grigore”
Iată cine sînt cei care caută să-l asasineze încă o dată în plus şi definitiv pe Mircea Vulcănescu !
Cei care ca „Irina Grigore” citînd trunchiat după urechea care trage gloanţe nu doar în ceafă ( „Tovarasa leninista bolsevica”),
şi falsificînd abject adevărurile îşi dau pînă la urmă arama pe faţă recunoscîndu-şi cu mîndrie proletară nu doar meseria
dar şi profunda misiunea identităţii ideologice de siluire aberantă fără pic de nici cea mai mică jenă exact cum comunismul şi teoria marxist-leninist-bolşevică le-a fost inoculată undeva în ura de clasă şi de adevărurile cele mai simple şi elementare.
Identitatea ideatică nu le este suficientă acestor tartori care încă şi astăzi mai terorizează teoretizînd minciuni gogonate despre istorie şi contextele complexe ale adevărurilor istorice denaturînd absolut totul şi violînd orice bun simţ, valoare, esenţă, adevăr concret şi inextricabil, comportîndu-se şi comentînd aiurisant şi deşănţat bătîndu-şi joc de toate şi orice EXACT precum prea bine recunoaşte că este, „tovarăşii leninişti bolşevici”, simpli criminali odioşi nejudecaţi şi nepedepsiţi pentru ororile pe care continuă să le vocifereze tocmai pentru a (se) ascunde (în) Crima LOR împotriva umanităţii.
„Irina Grigore” cu identitate, oferiţi cu dărnicie nimicnicia nu doar a limbajului pe care îl folosiţi din ambudenţă „proletară” dar şi a gîndirii infinit obtuze a atacurilor permanente la persoană-persoane
fără nici cea mai mică urmă de argumente.
Şi pentru că reiese limpede la iveală, exact ceea ce aţi recunoscut, că sînteţi o fabricatoare de dosare şi acuze absolut total gratuite, vă promit că de azi înainte n-am să vă mai bag deloc în seamă şi nici măcar în altceva, dat fiind faptul că nu sînteţi decît pur şi simplu produsul monstruozităţii ideologiei comuniste unde libertate şi dialog NU există, ci doar teroare şi crime perfecte, minciună şi abjecţii incomensurabile.
„Irina Grigore”, v-aţi dezvăluit din plin „identitatea”, e „sublimă” !
Irina Grigore
„Descalificarea dvs intelectuala…” sau „Descalificarea morala v-o faceti singur…” sau „…patetismul ieftin al neolegionarilor de astazi”…
Nu vad nici un argument in sustinerea asertiunilor dvs.
Totul se reduce la un atac la persoana dlui Andreescu, care a avut curajul sa exclame : „Regele e gol”…
Vinovăția lui Mircea Vulcănescu poate fi „dedusă” mai direct din condamnarea din 1946 coroborată cu absența unei reabilitări după 1989.
Dl. Andreescu, încet, încet, vă apropiaţi de un adevăr pe care l-aţi sesizat dar nu doriţi să îl credeţi: şi anume că afinităţile spirituale şi etnice ale domnului Rotman îşi spun cuvântul şi pentru asta dânsul falsifică, dezinformează, minte.
Despre descalificarea dvs intelectuala nu pot spune nimic, dle Andreescu. Descalificarea morala v-o faceti singur, ca si cum toti am fi loviti de amnezie atunci cand vine vorba despre pozitiile ”oficiale” pe care vi le asumati si realitatea din insasi viata dvs. Cat despre modul in care va incheiati articolul ….”istoricul continuă astăzi opera torționarilor lui Vulcănescu, în încercarea de a prelungi uciderea fizică a cărturarului cu una simbolică” , excedati pana si patetismul ieftin al neolegionarilor de astazi. Sper ca domnul Rotman sa nu raspunda unui asemenea circ…
Dupa ce am citit acest raspuns obsesiv al domnului G Andreescu m-am edificat. Ne aflam in 2 situatii ipotetice: 1. G Andreescu „urla” ca lupii in pustiu sau 2. o parte dintre noi, cititorii, nu avem cunoasterea limbii romane asa cum o are el si nu il putem pricepe… cel putin asta se exprima el despre continutul articolului semnat de Liviu Rotman.