În căutarea celui mai frumos teatru din lume

„… spre deosebire de alte discipline artistice, creaţia actorului este imperativă; adică situată într-o perioadă de timp determinată şi chiar la un moment precis…“ (1.) Jerzy  GROTOWSKI   Ca de fiecare dată, am urmărit şi anul acesta producţiile de absolvire ale studenţilor de la Facultatea de Teatru din Cluj. Sentimentele au fost contradictorii, cum mi se întîmplă, de altfel, în ultimii ani. Pe de-o parte, am simţit încîntare faţă de performanţele excepţionale ale viitorilor actori şi ale îndrumătorilor lor (2.), pe de altă parte, m-a încercat un soi de regret: asistam (din nou) la un final nefiresc, la un proces întrerupt prematur. Într-un dialog avut ulterior, studenţii şi profesorii lor au exprimat aceeaşi frustrare: totul se termină prea devreme, lucrurile nu apucă să „se coacă“. Or, se ştie că maturizarea în teatru, în artă în general, este un proces delicat, de durată.  (3.) Una dintre trăsăturile ce disting formarea actorului/regizorului de celelalte tipuri de învăţămînt este dublarea direcţiei de acţiune. Primul din vectorii formativi priveşte dezvoltarea aptitudinilor şi deprinderilor instrumentale, precum şi a creativităţii studentului, în vederea obţinerii competenţei şi a performanţei profesionale. Cel de al doilea vector, acţionînd concomitent, vizează dezvoltarea personalităţii studentului, precum şi modelarea atitudinii sale ca artist. Privilegierea […]