În chestia unei aberaţii

Recentele indignări ale doamnei Doina Jela de pe site-ul contributors.ro privind aşa-zisele mele acuze despre „antisemitismul Monicăi Lovinescu“ din articolul „Eşecul anticomunismului postcomunist“ merită o replică pe măsură. Trec peste rechizitoriul patetic privind „involuţia“ mea ideologică: nu am a da explicaţii doamnei Doina Jela, căreia nu am avut a-i reproşa băsismul militant. Trec şi peste persuasiunea vecină cu cenzura pe care, în calitate de redactor (de carte sau ideologic?) la Editura Curtea Veche, mărturiseşte a fi făcut-o asupra lui Alex Matei spre a-i schimba ideile şi a renunţa la pasaje „stîngiste“ din volumul său despre televiziune, şi afirm direct, pentru cine ştie să citească şi să verifice: nu insinuez în textul meu că Monica Lovinescu ar fi fost „antisemită“. Dimpotrivă: ideea era că astfel de acuze ar fi un abuz, ca şi cele ale domnului Vladimir Tismăneanu la adresa lui Ovidiu Şimonca. Spuneam însă că în jurnalele Monicăi Lovinescu (şi nu doar acolo) există destule afirmaţii care – dacă dublul standard n-ar funcţiona – puteau fi taxate astfel, pe această logică, de către domnul Tis­măneanu. Recomand păreriştilor inflamaţi să-şi arunce o privire asupra Raportului Comisiei Wiesel şi să parcurgă cele spuse acolo despre Monica Lovinescu. Sau să se oprească asupra […]