În culisele cenzurii

Cei mai mulţi dintre noi ştiu la modul abstract ce a însemnat ori poate înseamnă cenzura. Îi cunosc, prin definiţie, latura opresivă, ce contrazice orice principiu al libertăţii ori al democraţiei. Prin volumul Controlul cărţii. Cenzura literaturii în regimul comunist din România, Liliana Corobca intră adînc în concretul acestui fenomen hidos ce hrăneşte mai mult sau mai puţin din umbră orice regim totalitar, punînd în faţa noastră documente care îi conferă nume, chip, suprafeţe şi profunzimi pe cît de bine tăinuite, pe atît de nebănuite. Cartea realizează o radiografie a anilor 1944-1989, cenzura din România fiind urmărită în strînsă legătură cu cea din Rusia, căreia, de fapt, i se subordona. Ce a fost Controlul cărţii, ne spune autoarea încă din prefaţă: „«Controlul cărţii» a fost o secţie a «Direcţiei Literatură» în cadrul instituţiei cenzurii (Direcţia Generală a Presei şi a Tipăriturilor). Cuvîntul «cenzură» urma să dispară treptat din vocabular (oficial nu exista cenzură în regimurile comuniste), fiind înlocuit cu un sinonim neutru: «control». De fapt, «controlul cărţii» presupunea activitatea unui mecanism complex, sofisticat şi ramificat de cenzurare a tuturor publicaţiilor“. Pe baza documentelor găsite în arhivele din întreaga ţară, Liliana Corobca face o prezentare a tuturor structurilor, direcţiilor, serviciilor care […]