Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
„În ianuarie 1990, aceeaşi persoană de la Securitate care ţinuse legătura cu Daniela Ghiţescu înainte de Revoluţie a căutat-o din nou“
Interviu cu Coen STORK, fost ambasador al Olandei în România (1988-1993)
- 24-07-2014
- Nr. 732
-
Ovidiu ŞIMONCA
- ISTORIE RECENTĂ
- 4 Comentarii
Coen Stork a fost unul dintre cei mai activi ambasadori, în România ceauşistă, în denunţarea abuzurilor regimului comunist şi în apărarea drepturilor omului. Coen Stork a fost unul dintre cei mai ataşaţi ambasadori faţă de ideea de disidenţă anticomunistă şi anticeauşistă şi faţă de oamenii care o reprezentau. Venit ca ambasador în România în 1988, a intrat repede în coliziune cu sistemul comunist. Coen Stork a fost ambasadorul Olandei la Bucureşti între 1988 şi 1993. În ultimii ani ai regimului Ceauşescu, a fost urmărit, filat, existau informatori ai Securităţii atît în ambasadă, cît şi la reşedinţă, aşa cum rezultă din cartea Dosarul de Securitate al unui ambasador: Coen Stork (Editura Humanitas, 2013) – documente alese din cele trei volume ale dosarului de urmărire informativă deschis lui Coen Stork în primăvara anului 1988 (volumul are o prefaţă de Dennis Deletant şi cuprinde o selecţie de documente, cu prezentare şi note de Cătălin Strat). Coen Stork a ajutat şi ziarişti occidentali veniţi în România, oferindu-le găzduire la reşedinţa sa şi prezentîndu-le starea de fapt în care se afla România. Înainte de 1989, în Ambasada Olandei lucra şi Daniela Ghiţescu, care i-a devenit soţie, din 2003, lui Gabriel Andreescu. Înainte de 1989, Daniela […]
Un diplomat demn de tot respectul! Întotdeauna dăinuiesc (se conservă) filoane umbroase, cărora se impune a le menține vălul asupra-le!
si eu il iubesc pe dl. Gabriel Andreescu, chiar daca nu am fost apropiati; il consider unul dintre putinii oameni cu adevarat seriosi cu care putem interectiona astazi.
povestea dlui de iubire, de dupa ‘ 89, poate accepta accente dramatice si, de ce nu?, poate fi de o superioritate rara, neintilnita, daca depasim primul val emotional, bastinas.
ba poate fi privita si ca un inalt (in)semn democratic, aproape de manual ( si aproape de proza – Breban trebuie sa priveasca intereat, vrajit, la aceasta intimplare, plina, in fapt, de o dreapta credinciosenie).
D.T., ca strechea, invirtindu-se nevrotic in jurul fostilor prieteni, pierzindu-i, despartindu-se de acestia (de N.M, in repetate rinduri, cu artag) ori demonizindu-i aprig (pe Breban, cu o ura neostoita, usor natinga, dupa atitea probe „irefutabile”…), pare a pierde chiar sensul tineresc al existentei sale, inainte de a afla busola ultimelor „campanii”.
dar, cu adevarat, interviul dvs. incearca, onest, dar cu program, sa puna si o alta lumina pe chipul dnei Daniela Ghitescu, asa cum poate vor mai fi meritind si alte persoane sa capete.
dar, deocamdata, dna Ghitescu are „pile” la dvs., ca si la mine, datorita unui domn, Gabriel Andreescu.
oricum, aceasta lumina se revarsa nu numai pe chipul unui om, ci trece , sporind intelegerea noastra.
putin macar….
Erau de clarificat citeva chestiuni care tin de relatia Daniela Ghitescu-Securitate si de prezentat un punct de vedere al fostului ambasador Coen Stork, un diplomat emblematic pentru ceea ce a insemnat istoria comunismului romanesc.
Dupa sumedenia de comentarii de la editorialul „Un disident si sotia lui”, de acum doua saptamini, poate ca nu-i lipsita de interes aceasta continuitate a Securitatii, poate nu-i lipsit de interes ca decembrie 1989 n-a fost un prag intre doua lumi, poate nu-i lipsit de interes ca, uneori, vrei sa te desparti de un trecut apasator. Sub diferite forme: cladindu-ti o noua viata in care umbrele din trecut sa fie uitate. O romanca (Daniela Ghitescu) apeleaza la un strain, pina la urma (Coen Stork) sa mearga mai departe. Si Coen Stork nu o bate prieteneste si compatimitor pe umar, cum se obisnuieste pe la noi („las’ ca trece! fii dirza! nu te speria!”), ci intervine la MAE, chiar la ambasadorul de atunci, Sergiu Celac. Poate si asta e o forma de solidaritate…
Da, puteam sa intreb pe Coen Stork despre racirea relatiilor cu Mircea Dinescu, dar am preferat sa ne amintim de Mircea Dinescu de dinainte de 1989.
Si am dorit sa ne amintim de IRIR (Institutul Roman de Istorie Recenta), care a ajutat enorm la cercetarea comunismului romanesc, intr-un moment cind nu era nimic institutional, nici rapoarte de condamnare, nici manuale de liceu despre comunism, nici arhive cercetate bine, nu exista o cercetare in arhive a revoltei din 1987 de la Brasov, pastrata doar in amintirea citorva participanti si in emisiunile – nici acelea transcrise sau redifuzate – ale Europei Libere.
Sa nu uitam ca IRIR s-a constituit cu bani olandezi, iar Coen Stork a avut un mare merit in acest „prim impuls” institutional indreptat spre cercetarea comunismului. Cartile lui Marius Oprea, de pilda, au insemnat enorm pentru inceputul anilor 2000 („Ziua care nu se uita. 15 noiembrie 1987, Brasov”, „Banalitatea raului. O istorie a Securitatii in documente, 1949-1989”).
de ce nu ati intrebat care sunt opiniile divergente, acum, intre Dinescu si dl. Coen Stork (in 1990, era cel mai iubit ambasador strain de catre romani !) ?