În pragul lui 2012

E firesc ca, în prag de An Nou, să te întrebi încotro ne îndreptăm, ce surprize ne va aduce anul care vine, unde vom fi la sfîrşitul lui. E în obişnuinţa multora să ia, în acest moment, hotărîri serioase, să promită, lor şi altora, schimbări în bine, schimbări de atitudine şi de comportament. Uneori, cred că sărbătoarea Revelionului e menită tocmai să ne îmboldească în acest sens. Vom întîlni întotdeauna, la petrecerea din noaptea Sfîntului Silvestru, pe cineva care ne va pune pe gînduri sau care ne va pune întrebări-cheie (sau cum li se spune pe-aici, thought provoking questions), care ne va explica sau ne va trage la răspundere şi ne va dăscăli. Cu milă, cu înduioşare, cu dragoste uneori. Cu siguranţă.   Aşa se face că, în noaptea Anului Nou, un prieten îmi spunea cît de neimportanţi sînt toţi intelectualii „mei“, în România ca şi pretutindeni, de altfel. Cei care contează cu adevărat sînt primarii, prefecţii, politicienii locali, pe scurt, cei care deţin mijloacele de corupţie, pentru a parafraza o expresie bine cunoscută. La contraafirmaţia mea că, în anii interbelici, în România, un profesor universitar a hipnotizat o întreagă generaţie şi a dus-o unde a vrut, discuţia s-a întrerupt. […]