Înapoi în URSS! (II)

Pentru prima dată în scurta istorie a Statelor Unite, numărul emigranţilor îl depăşea pe cel al imigranţilor. De pe puntea vaselor care părăseau New York Harbor săptămînal, cu destinaţia Leningrad, sute şi mii de americani aruncau priviri piezişe Statuii Libertăţii, care rămînea în urma lor. Fără să realizeze, cei mai mulţi dintre ei, că n-o vor mai revedea niciodată. Ceea ce-i consola erau articolele decupate din ziare şi păstrate în buzunarele interioare ale hainelor, unde, în nuanţe pastel, era de­scris raiul sovietic: fabrici noi, curate, înconjurate de grădini cu pomi în floare, cafenele şi biblioteci pentru muncitori şi familiile lor. Toate încercările disperate ale lui Roosevelt de a-i întoarce din drum, inclusiv discursul memorabil de la prima sa inaugurare ca preşedinte, n-au avut nici un efect. Fiindcă (tot) din ziare şi de la radio aflaseră ei – nu-i aşa? – că Rusia e singura ţară care, în momentul acela de criză mondială, anunţa creşteri economice şi o piaţă de muncă fără probleme. O economie cu plan cincinal, la realizarea căruia aveau să contribuie şi ei, yankeii.   Întîlnire de gradul trei Unii erau comunişti, sindicalişti, radicali din şcoala lui John Reed. Alţii însă, cei mai mulţi, nici nu auziseră de […]