„Încerc să mă înconjor de oameni care mă provoacă să descopăr și să explorez cu mai mult curaj“

  • Recomandă articolul

Aventurile lui Sacha în Castelul Fermecat – Iulian Tănase, Nemi, 2016

1. Bucuriile cred că sînt la fel peste tot și în orice situație: să ai un proiect dus la bun sfîrșit și publicat cu bine, care să conteze pe piața de carte și care să ajungă la mulți copii și părinți. Ce mă face pe mine fericită este cînd o carte poate deschide uși și ochi, iar dacă este gîndită pentru generațiile tinere, cu atît mai bine.

Greutățile cred că vin din zona de comunicare. De multe ori și noi, ilustratorii, ne lovim de unele bariere, la fel ca și editorii. Cred cu tărie că voința și dorința de a face lucrul bun pot să îndulcească orice situație neplăcută. În definitiv, scopul nostru este același. Din partea mea, textele bune pentru copii sînt foarte importante, iar dacă acestea vin dinspre scriitorii români, cu atît mai bine!

Sarea în bucate, Editura Nemi (2016)

2. Pe mine mă inspiră și-mi dă forță de lucru acest detaliu: un indiciu cît de mic că oamenii încep să citească mai mult, ori cel puțin eu asta sper. Cred că va fi interesant să urmărim ce se publică. Citiorii, în special părinții, par să fie mai receptivi.

3. Îmi place să iau cîte puțin din fiecare om care îmi dă energie pozitivă. Sînt un burete care absoarbe informație. Nu cred că am găsit pînă acum un model într-un om care să cuprindă toate calitățile care mă inspiră pe mine, dar cu siguranță încerc să mă înconjor de oameni care mă provoacă să descopăr și să explorez cu mai mult curaj – fie că e vorba despre literatură sau are legătură cu planul profesional. Îmi plac oamenii care muncesc mult și care au curajul să greșească.

4. Din literatura pentru copii, mi-a plăcut tare mult Extratereștrii de buzunar de Alina Nour, scoasă în ’87, la Editura „Ion Creangă“. Chiar dacă nu este literatură pentru copii, pot aminti Exuvii de Simona Popescu, citită chiar în perioada în care devoram cam tot ce îmi pica în mînă în materie de carte. În rest, nu-mi vine ceva în minte care să mă fi desprins prea tare de realitate. Mie-mi plac poveștile pe care mi le spun copiii și cred că ele mă marchează cel mai tare zi de zi, pentru că relaționez mai bine cu ei și cu dorințele lor prin prisma muncii mele.

Cartea Curajului de Adina Rosetti, Curtea Veche 2016

Adaugă comentariu

object(WP_Term)#13243 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }