Inedit Fondane

  • Recomandă articolul
Aceste inedite nu au apărut decît în volumul Fondane – Maritain, Correspondance de Benjamin et Geneviève Fondane avec Jacques et Raïssa Maritain, Paris, Éditions Paris-Méditerranée, Collection „Ca­chet Volant“, 1997. Necuprinderea lor în volumele postume publicate, dată fiind importanţa acestora, ar provoca o nedumerire şi ar pretinde o explicaţie. Sînt de presupus două motive. Caracterul lor de revoltă cutezătoare şi solitudinea absolută, amintind de cu­vintele biblice: „Doamne, Doamne, de ce m-ai pă­răsit?!“ ale celui răstignit şi chiar depă­şindu-le în temeritatea lor. Geneviève a ezitat să le dea publicităţii, părîndu-i-se prea dure, şi le-a încredinţat lui Jacques Maritain. „Erezia“ acestor texte inedite trebuie să ne readucă în memorie acele tribunale rabinice medievale, de care trebuie să fi ştiut Fondane, unde era judecat Dumnezeu însuşi, pentru moartea pe ruguri a sute de nevinovaţi, lichidaţi pentru credinţa lor nestrămutată. La limită, să ne mai reamintim şi de blestemele mamelor românce la adresa Cerului, atunci cînd, în vremea secetei, mureau de foame copiii nevinovaţi. Un strigăt sfîşietor, poate ultimul…, deoarece nu ştim exact cînd l-a pus şi pe hîrtie!   Azi plîngerea mea e amară (Iov)   „Plîngerea mea e astăzi amară angoasa aproape de sufletul meu albia torentelor e atît de secată, încît pot […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.