Ingerasi virusati

Alina NELEGA Ultim@vrajitoare Roman. Cu un cuvint inainte de Gheorghe Craciun, Editura Paralela 45, Colectia „Debut“, Seria „Proza“, Pitesti, 2001, 150 p., f.p. Desi extrasul „promotional“ publicat in avanpremiera de Observator cultural (cu o prefata elogioasa a lui Gheorghe Craciun) m-a convins numai pe jumatate, debutul editorial in proza al Alinei Nelega mi-a trezit de la bun inceput curiozitatea. Romanul (un mic „roman total“!) are toate sansele sa impuna, in trend-ul „alternativ“ al veselei apocalipse postmoderne si cibernetice, o autoare cu personalitate, deosebit de ambitioasa si inzestrata. Posibilele afinitati cu Bulgakov, Boris Vian si… Adrian Otoiu pe care le „detecteaza“ Gheorghe Craciun in prefata nu sint de ignorat, desi ele trebuie luate cum grano salis. Si cu Messi@h de Andrei Codrescu cartea de fata are in comun, pe linga deconstructiv-computeristicul @, o intreaga viziune comica, derizoriu-„blasfematorie“, satirica a sacrului intr-o lume parodica, virtualizata si globalizata. In Evul Mediu, vrajitoarele erau arse pe rug, iar ingerii erau, intr-adevar, „angelici“. In mediul (si in mediile) postmoderne, lucrurile s-au schimbat insa: vrajitoarele sint pe cale de disparitie, iar „ultima“ e, ati ghicit, „blasfemiatoarea“ care „spune, pe bune, adevarul insuportabil despre aceasta lume“. Romanul isi programeaza inteligent receptarea, „publicul-tinta“ fiind, in mod evident, cel […]