Însemnări despre vină şi iertare

Hannah Arendt, Martin Heidegger – Scrisori 1925-1975 şi alte documente ediţie de Ursula Ludz, traducere din germană de Catrinel Pleşu şi Cătălin Cioabă; traducerea textelor în versuri de Martin Heidegger: Bogdan Mincă; traducerea poemelor de Hannah Arendt: Ioana Pârvulescu Editura Humanitas, Bucureşti, 2007, 504 p.   Publicată recent la Humanitas, corespondenţa dintre Hannah Arendt şi Martin Heidegger, purtată pe parcursul unei jumătăţi de veac decisive pentru secolul al XX-lea (1925-1975, cu o pauză între 1933 şi 1950), trebuie citită în mai multe registre: literal, metaforic, filozofic, politic. Fiecare dintre interpretări ascunde multe trape, printre cele mai periculoase fiind tendinţa sintetizatoare, conducînd la uscăciune şi simplificare a unor relaţii de rară complexitate sufletească şi intelectuală, şi/sau tendinţa de romanţare, potrivindu-se mănuşă scenariilor de film-biografie. Scrisorile s-au păstrat în posteritate datorită Hannei Arendt, care nu a distrus „documentele personale“ avîndu-l expeditor pe Heidegger, acesta avînd, însă, grijă să facă dispărute textele evident incomode, purtînd semnătura ei. Fiul filozofului, Hermann Heidegger, relatează că a existat o înţelegere între cei doi de a distruge corespondenţa, înţelegere pe care Hannah Arendt n-a respectat-o. Poemele dedicate ei de Martin Heidegger şi scrisorile lui erau atît de importante pentru ea, încît „le-a ţinut într-un sertar al scrinului […]