INTERSECȚII. Cîteva considerații despre natura echilibrului instabil

Impresia existenței unui numitor comun al resentimentelor exprimate în articolele critice pe care le citesc în presa românească a ultimelor săptămîni – inclusiv în editorialele din Observator  cultural – este persistentă; și totuși, îmi este greu să deslușesc „tiparul“, scheletul care se ascunde în spatele acestei mase abundente de materie jurnalistică. În timp ce corupția clasei politice este acceptată astăzi ca o fatalitate de majoritatea comentatorilor (chiar dacă nu de toți în mod explicit), se pare că trădarea intelectualilor, oportunismul, cinismul și uneori chiar indecența celor care ar fi trebuit să fie profeții cetății, paznicii sfintelor moaște ale eticului, purtătorii de cuvînt ai celor umiliți și obidiți de potentații zilei este mult mai greu de acceptat.   Cred că cititorul nostru este la curent cu evenimentele, și lecturile mele nu sînt prea îndepărtate de ale domniei sale; de aceea nu văd de ce aș explicita sau exemplifica cele de mai sus. Știm cu toții despre ce este vorba. Încerc însă să deslușesc dincolo de starea de nihilism generalizat care pare a domina opinia publică, cauzele acesteia. Aș dori de asemenea să-i susțin pe cei care refuză  atitudinea nihilistă grație unei înțelegeri mai cuprinzătoare, mai profunde, a originilor sale.   La […]