INTERSECŢII. Însemnări, note, comentarii (I)

Sînt obosit, afară s-a lăsat un frig sec, trebuie să-mi scriu „Intersecţia“ şi sînt total lipsit de inspiraţie. Vineri fiind, am citit ediţia electronică a Observatorului cultural, în căutarea unei idei, a unei sugestii de la care să-mi pornesc articolul. Multă (şi grea) politică, chiar şi articolele culturale sau cronicile literare sînt atinse de morbul politicii. Aceasta nu este o judecată de valoare, ci doar o simplă constatare. Ce poate să facă omul cînd e asaltat din toate direcţiile de politic?   Îmi aduc aminte de colecţia de aforisme a lui Ciprian Vălcan, apărută în 2011, Elogiul bîlbîielii, care mă scoate adesea din asemenea momente de descumpănire. Nu întotdeauna îl înţeleg, ca de pildă cînd scrie „nebunul e un Franciscan al spiritului“, dar notele, aforismele şi microeseurile lui îmi dau întotdeauna de gîndit. Dacă „orice abdicare de la pesimism este o slăbiciune“, nu-i de mirare că ne îmbătăm în neştire cu politicul: acesta întreţine în noi pesimismul cel mai negru, acela de care nu putem în nici un caz să ne despărţim. Ne-am simţi atît de şubreziţi, încît nici cultura, nici ştiinţa, nici arta, pe scurt, nimic în afara… politicului nu ne-ar mai putea ţine în viaţă.   Şi iată […]