Intersecţii. Note de lectură
- 07-10-2016
- Nr. 843
-
Michael FINKENTHAL
- Rubrici
- 1 Comentarii
Citesc alternativ, la acest sfîrşit de săptămînă, ultima ediţie din The New York Review of Books şi cîteva numere recente ale Observatorului cultural, găsite în căsuţa mea poştală, la reîntoarcerea din vacanţă. Poate că asta a făcut ca atenţia mea să se îndrepte mai degrabă asupra articolelor de critică literară. Poate şi fiindcă citisem de curînd cîteva lucruri de şi despre pleiada de critici literari de la Universitatea Johns Hopkins, implicaţi în bătălia cu critica şi criticii postmodernişti din America anilor ‘80, optzeciştii americani Stanley Fish, Michael Fried, Walter Benn Michaels şi last but not least, actualul preşedinte al Universităţii, George Washington, şi fostul nostru decan de la Hopkins, Steven Knapp. Knapp şi Michaels au scris, în 1982, cred, un articol devenit celebru, intitulat „Against Theory“, citat şi în cartea Graţielei Benga despre douămiişti, recent recenzată în Observator cultural. Ideea centrală a eseului menţionat era, foarte pe scurt, următoarea: două atitudini critice se confruntă în postmodernismul occidental şi ambele sînt eronate. Prima consideră că misiunea criticilor este aceea de a construi o teorie care să garanteze imparţialitatea criticului şi a criticii, permiţînd astfel judecăţi obiective în toate domeniile literaturii („methods designed to guarantee the objectivity and validity of interpretation“). Cealaltă tabără […]
Vorbind în general despre critica literară și istoriografia literară, cred că avem destui falși moderatori-critici, se practică fie elogiul după o primă impresie, fie execuția fără drept de apel, rolul cititorului este nul, numărul cititorilor este mic, astfel că istoria va suferi tot mai mult din pricina subiectivismului unor oameni fie incompetenți, fie răuvoitori, rar -exemple de seriozitate/competență. Importul de literatură străină este benefic, dar exclude mulți autori români, noi nu știm mai mult decât că există Cărtărescu, după el – neantul. Enervantă este și distribuirea pe vârste, grupări a scriitorilor, de parcă nu există indivizi cu personalitate. Este mult de spus despre starea literaturii azi în România.