INTERSECŢII. Post festum

După periplul meu românesc – cineva mi-a atras atenţia că „periplu“ înseamnă o călătorie pe mare, am răspuns: „Da, România mi-a apărut ca o mare, mereu agitată, mereu bîntuită de valuri“. Încerc să-mi trag sufletul în acest sfîrşit de săptămînă şi să scap de jet-lag. A încerca o trecere în revistă a celor trăite, a interpreta semne şi semnale, a re-gîndi zecile de conversaţii avute, a pune lucrurile în perspectivă pare a fi, la prima vedere cel puţin, un bun exerciţiu de „depresurizare“. Ca întotdeauna, am întîlnit mulţi oameni şi am avut conversaţii interesante. Uneori acestea au fost de-a dreptul surprinzătoare, animate, niciodată… agresive. Ce-i drept, am intuit de cîteva ori că, la un moment dat preopinenţii mei se opreau şovăitori, neştiind dacă să continue discuţia în direcţia în care se angajaseră sau să schimbe macazul. Asta deoarece, în ciuda faptului că mi-am petrecut majoritatea timplului mai cu seamă în medii intelectuale, unde discursul politicos este mai degrabă regula, controversele au fost uneori inevitabile. Recunosc că şi eu m-am angajat cîteodată în această direcţie; poate că de asta m-am simţit atît de obosit cînd am ajuns, în final, la Tîrgul de Carte Gaudeamus.   În jur, se întîmplau lucruri care […]