INTERSECŢII. Rostul „intersecţiei“

Într-un scurt comentariu la precedenta „intersecţie“ (publicat în versiunea electronică a revistei), domnul Boris Marian, dezamăgit de „tonul detaşat“ şi de „răceala comentariilor“ mele, conchide: „parcă citesc un text scris pe lună“. Ce-i drept, mă străduiesc să scriu rece şi detaşat. Părerea mea este că aceasta este singura modalitate prin care se poate realiza un dialog care se vrea intelectual; păruiala în plină zi, răfuielile în piaţa publică şi lichidările de conturi sînt poate legitime într-un anumit context, dar ele nu se pot substitui discursului intelectual, nu au voie să înlocuiască discuţia pe care intelectualul o poartă cu societatea civilă.   Sînt şi eu tentat uneori de tonul percutant al polemicii; cînd, în urma unui articol scris cu mulţi ani în urmă, cineva l-a descris ca fiind o „miştocăreală pantagruelică“, recunosc că am avut satisfacţia oarecum perversă a celui care priveşte faţa contorsionată a adversarului, care tocmai a încasat o lovitură sub centură. Doar pentru o clipă. Apoi am realizat că o victorie prin KO nu e acceptată (sau acceptabilă) ca rezultat al unei asemenea acţiuni… Nu scriu chiar de pe lună, dar scriu de departe. Mărturisesc că de la bun început am avut îndoieli în legătură cu sensul unei […]