Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Între Costa Rica şi Al Pacino
Straniu acest Mondial… Straniu şi cumva distant. Nu mă refer, desigur, la coordonatele geografice. Sunt momente în care prefer, de exemplu, să urmăresc un film decît turneul brazilian. Cel puţin aşa am făcut în timpul meciului Costa Rica-Grecia, o întîlnire excentrică, dacă nu chiar frapantă pentru faza optimilor. N-am fost niciodată un fan al fotbalului elitist, dimpotrivă, ţineam consecvent cu echipele mai slab cotate, dar ce s-a întîmplat pînă acum în Brazilia mi-a depăşit disponibilitatea altruistă. Costa Rica-Grecia pare mai degrabă oferta unei agenţii turistice, nu un meci din optimile Campionatului Mondial. De aceea, l-am ales pe Al Pacino duminică noaptea. O ficţiune oricum mai agreabilă. În sferturi s-a calificat Costa-Rica. Astfel, această naţională a ajuns la nivelul României lui Hagi & Co. din 1994, elogiată, oarecum hiperbolic, ca „generaţia de aur“. Cel mai performant episod al fotbalului românesc, episod a cărui reeditare ni se pare prohibită în prezent, a fost egalat de Costa Rica. Dar nu numai fotbalul românesc a decăzut. Brazilia, care, prin tradiţie, inspiră un fotbal spectaculos, joacă astăzi dezolant. De Chile, în optimi, a trecut cu noroc, la penaltiuri, după o prestaţie execrabilă. În 1998, cele două echipe s-au întîlnit în aceeaşi fază. Atunci a fost […]
Obiectivul de acum al lui Piturca , dar ‘al trecut nu se pune? De fapt cele trecute.
Acum , ca s-au dus sferturile , imi face impresia ca suntem la egalitate in pronosticuri pentru semifinale. In ansamblu , castigatoarele din sferturi nu prea m-au convins , dar cineva trebuia sa castige .
Imi pare rau de accidentarea lui Di Maria , pe care-l consider de mare valoare. Sper sa revina pe teren in meciul urmator .
Trag nadejde ca ultimele 4 partide de la aceasta CM sa fie mai atractive.
Duelurile Nastase -Smith la care faceam referire au avut loc in anii cand cuplul Nasase – Tiriac jucau cu Salatiera pe masa , dar nu au reusit sa o castige niciodata. Romanii isi puneau mari sperante in finala de la Bucuresti (1972 ) si doreau victoria si ca o revansa la precedentele doua , pierdute pe teren american. Ca fapt divers , americanii il numeau pe Ion Tiriac : uriasul din Carpati. Nu stiu ce inaltime are Tiriac , dar acum vad ca sunt multi jucatori de tenis inalti , unii de peste 2m (ex. Ivo Karlovic , dar nu singurul)
Cu Ilie Năstase m-ați dus undeva înaintea erei mele; în materie de tenis, l-am prins doar pe Andrei Pavel.
În ce-l privește pe Pițurcă, din cîte știu, obiectivul său contractual este calificarea la Euro. Dar nu-mi fac iluzii că va reuși.
Prima semifinală a ieșit așa cum mă gîndeam. Pentru a doua, aleg Belgia în locul Argentinei. Costa Rica, sînt convins, va deveni, după meciul cu Olanda, Fosta Rica.
Imi pare bine ca suntem in acord privind gestul lui van Persie , precum si relativ la infumurarea eleganta a lui van Basten . Asta imi aminteste si de zambetul subtire a lui Stan Smith din intalnirile cu Ilie Nastase , care la nereusitele proprii se lamenta in fel si chip , dand mereu vina pe talia adversarului sau. Apropo de vremuri trecute , intr-un meci Nastase-Borg , Cr. Topescu insista ca nu stie cat il va mai tine spinarea pe Borg , care avea dureri la spate , dar pe masura ce partida se derula ,vikingul se simtea din ce in ce mai bine , iar Nasty al nostru a ramas fara Wimbledon.
Revenind in actualitate , sa stiti ca imi mentin parerea despre Piturca.Ziceau unii : daca Federatia vrea sa-l dea afara pe Piturca , va trebui sa-i plateasca atatia euro (si era un numar de 7 cifre ) , ca asa-i in contract.Pai contractul este ca la zilieri , ori tinta este un obiectiv de atins? Nu ai atins obiectivul , nu vezi banutii.
La CM incerc pentru semifinale pronosticul : Brazilia-Franta si Olanda – Argentina , desi poate ca mai indicat ar fi fost sa apelez la serviciile Mamei Omida , dar nu am scos de la inima Costa Rica.
Mă bucură comentariul dvs., credeam că ați plecat în concediu!
Chiar nu mai cred în miracole costaricane. Aștept ca Olanda să răzbune toate victimele acestei echipe de o „impertinență” deja obositoare. Cît despre infatuarea lui van Persie – de-a dreptul grosolană. Spun asta pentru că odinioară exista și o înfumurare elegantă, cum mi se părea, de pildă, în cazul lui van Basten.
Optimile de finala nu au produs nici o surpriza in privinta calificarilor in sferturi , in sensul ca toate castigatoarele grupelor au invins , ce-i drept , cu mari eforturi. Iata ca si Costa Rica a intrat in sferturi , desi putini ii dadeau sansa de a accede in aceasta faza. Cred ca pana aici le-a fost , desi tare m-as bucura sa-i vad pe olandezi cu buzele umflate. Si acest mic ranchiun imi este provocat de Van Persie , care cu aerele sale de supervedeta , in timpul alegerii terenului /balonului nici nu-i baga in seama pe arbitri si nici pe capitanul mexicanilor , avand ceva mai important de facut decat sa dea dovada de bun-simt , tinandu-l pe central cu mana intinsa si la fel si pe mexicanul care-i intindea fanionul la schimb.Imi era drag , dar l-am scos de la inima dupa acest gest ce nu-l onoreaza.
Nu că ar conta, dar subscriu în totalitate.