Intre doua ispite: textualism si poveste

Dumitru UNGUREANU Tunul filozoafei Prefata de Al. Cistelecan, Editura Polirom, Colectia „Ego Proza“, Iasi, 2005, 248 p. Dumitru Ungureanu a debutat in volum in 1996, cu Prunele electrice (povestiri), urmat de Cartea pacatelor (roman, 1996), Jertfa de steag (proza, 1999) si Lia Mora (roman, 2001). Cartea in discutie, Tunul filozoafei (2005), stringe in volum o serie de povestiri, majoritatea publicate anterior. In prefata cartii, Al. Cistelecan noteaza ca „Dan Ungureanu a venit pe valul postoptzecist“, probabil avind in vedere anul debutului editorial. Altfel, nascut in 1956, el apartine – ca virsta – generatiei ’80. Si, in definitiv, nu numai biologic, ci si ca tip de scriitura. In fond, Dumitru Ungureanu face parte din antologia Generatia 80 in proza scurta, alcatuita de Gh. Craciun si V. Marineasa. Textul de acolo, 44 de gherlani, extras din volumul de debut, se plaseaza cu claritate in siajul textualismului optzecist, transformind o scena taraneasca (un grup de tarani se aduna sa prinda niste „gherlani“ in patulul de porumb) in scriitura, in frazare, ritm, flash-uri de oralitate si jocuri de cuvinte. Povestirile din Tunul filozoafei – multe ilustrind „microrealismul“ prozelor optzeciste, precum Stormy Monday Blues (boema scriitoriceasca in anii ’80, cenzurarea/publicarea cartilor) – impresioneaza prin diversitate, […]