Între două lumi

Deşi înrudită cu cea a congenerului său Ion Buzu, poezia lui Victor Ţvetov – tînăr debutant basarabean – aduce un plus de delicateţe, se construieşte pe coordonatele „feminine“ ale unui discurs care are curajul de a exhiba mai mult decît de a ascunde.în lipsa unor lucruri importante se hrăneşte din dramele unui tînăr navetist, rupt între ruralism şi existenţa corporatistă. Asta e deja o temă recurentă în poezia noastră tînără, iar cînd spun „noastră“, mă refer la întreaga poezie de limbă română. Devine evident pentru cititorul literaturii noastre contemporane că drama respectivă are la origine o traumă colectivă, o aporie socială. Poezia de acest tip (fără a generaliza absolut, bineînţeles) vine ca o sublimare a acestei traume sociale şi urmăreşte evoluţia individuală prinsă între cele două coordonate: spaţiul rural rămas, cu mici excepţii, într-un illo tempore demitizat şi aerul parfumat, terorizant (şi prost plătit) al existenţei citadine pline de forme fără fond şi de importuri instituţionale găunoase. Este aici mizerabilism cît cuprinde, însă unul care se desparte de tonalităţile acute ale douămiismului (protest social, stridenţă, implicare politică, expresionism poetic) printr-un fel de resemnare ce ar trebui să dea de gîndit.   Poezie pe alocuri reflexivă, pe alocuri ironică, volumul de […]