Între misiune imposibilă şi misiune îndeplinită

 În datul etnicităţii noastre, tentaţia lamentării şi a doinei de jale ne este, adesea, cel mai la îndemînă. Rezonăm dînd semnificativ din cap a empatie cînd cineva expune problemele pe care le întîmpină atunci cînd se apucă să facă ceva şi îl înţelegem cu îngăduinţă dacă se opreşte la mijlocul drumului.   Aş fi putut aduce şi eu, în metrica doinei de jale, trenul care vine de la Bucureşti cu o viteză mai mică decît a alergătorului de maraton, autostrada care nu există, un consiliu judeţean din care nimeni nu-ţi răspunde la un mail sau la un telefon, o televiziune care nu mai vine fiindcă şeful suprem nu a fost invitat la această ediţie în ipostaza primă de scriitor, îndoieli exprimate cu voce tare, cu o lună înainte, de Filtre critice supreme că la Sighişoara, oraş mult mai mic decît Parisul, se poate ţine un astfel de eveniment, că scriitori atît de importanţi… chiar se vor coborî pînă acolo încît să îşi asocieze numele cu un oraş sub 43 de mii de mii de locuitori, că au fost utilizaţi banii personali din bugetul propriu de călătorii pentru acoperirea unor cheltuieli prevăzute şi neprevăzute, că au fost nopţi multe de nesomn, […]