Intre post- si ex-

Fiind confruntat cu subiectul postmodernismului in tara mea, ma gasesc in fata unei duble intrebari – nu numai despre „aroma“ postmodernismului, ci si despre tara mea. Ca emigrant, prezint multe din simptomele unei identitati rau plasate, un fel de rastignire intre agonia pierderii domiciliului si aceea a unui exil la care nu m-am adaptat in intregime. Intre cele doua, sint anii de confuzie si de cautari dureroase in acea conditie vaga de a nu fi niciunde si de a nu apartine nimanui. Locul nasterii mele s-a metamorfozat pur si simplu intr-un punct de supravietuire, iar locul unde traiesc in prezent nu este doar o chestiune de preferinta a unui anume stil de viata, ci, de asemenea, prin forta circumstantelor, si un refugiu creat. Deci, citeodata, punctul meu de vedere este afectat de acest amestec usor ciudat, citeodata sint fortat sa privesc prin prisma acestor experiente destul de diferite, proprii situatiilor prin care am trecut: Sarajevo, in ultimii ani ai comunismului, in mijlocul unui razboi civil, si Amsterdam, la incrucisarea a doua milenii. Cea de-a doua problema va fi abordata mai tirziu, prin incercarea de-a folosi termenul „aroma“. Daca imi amintesc bine, postmodernismul nu a fost un termen chiar asa de […]