Introducere în noua ecologie a criticii literare

Din punctul meu de vedere, transfomările criticii literare de după 1990 sînt evidente şi normale, şi ele s-ar fi produs, desigur, mai devreme, dacă n-am fi avut un regim politic care, de la începutul anilor ’70, să fi făcut tot posibil să criogenizeze mecanismele sociale la stadiul lor de la începutul anilor ’60. Din acest punct de vedere, îi recunosc comunismului efectul nociv al unei amînări care a dus la schimbări buşte mai tîrziu. Şi nu-i vorba aici numai de literatură. Undergroundul cultural românesc din ultimii 15 ani de regim ceauşist a atenuat din inadecvarea noastră în raport cu Vestul mult rîvnit, dar n-a împiedicat-o. După cum bine spunea un forumist al Observatorului cultural, există o generaţie de literaţi care îl citea pe Thibaudet în anii ’70. Dacă n-ar fi fost regimul, e probabil că nu l-ar mai fi citit altfel decît de plăcere, iar nu pentru cultura lor generală.   Comunismul a servit perfect celor care se puteau mulţumi cu cîte o excursie în Occident pentru a apărea imediat apoi înveşmîntaţi în mantia ultimei mode intelectuale. Nu ştiu cum ar fi stat altfel lucrurile, dar e limpede că nu din cauza structuralismului am trecut noi prin el ca gîsca […]