Istoria socială a alegerilor culinare
- 08-01-2009
- Nr. 456
-
Karin BUDRUGEAC
- ANTROPOLOGIE
- 1 Comentarii
Coordonator Paul Freedman Istoria gustului Traducere de Raluca Cimpoiaşu, Andra Stoica, Mădălina Tureatcă Editura Vellant, Bucureşti, 2008, 368 p. Gusturile culinare specifice unor perioade au fost multă vreme considerate apanajul unei mode şi expresii ale frivolităţii unor grupuri sociale privilegiate. Antropologia ceremonială se consacră, de pildă, exceselor gastronomice ale ospăţurilor aristocrate, întîlnite atît în lumea occidentală, cît şi în trecutul abassid sau chinez, unde gătitul era activitatea servitorilor, iar degustarea, cea a stăpînilor. Gastronomia, în toată diversitatea şi amploarea ei, nu a beneficiat de un statut de disciplină à part entière, lăsînd, astfel, unei exploatări parţiale un aspect esenţial al vieţii cotidiene a omului. Istoria gustului, editată de Paul Freedman, îşi propune să retraseze, prin intermediul dovezilor arheologice şi al ilustraţiilor vremii, evoluţia cronologică a gastronomiei, din preistorie pînă astăzi. Mai mult decît o istorie însă, lucrarea este o incursiune în sociologia gustului, la afluenţa dintre straturile interioare ale unei societăţi, pe de o parte, şi dialogul cultural între societăţi şi culturi distincte, pe de altă parte. Teza lui Paul Freedman enunţă modul de pregătire a hranei ca fiind sufletul unei societăţi şi, în-tocmai ca aceasta, guvernat de o contradic-ţie intrinsecă, între instinctul primar de conservare şi nevoia vitală […]
Dacă tot e vorba despre gust: foarte interesant ar fi un studiu despre modificările gustului în comunism, cum papilele gustative au ajuns să nu mai vrea altceva decât un număr minim de feluri de mâncare – la restaurant, mereu o ceafă, în vizită mereu o salată de boeuf -, cum multe condimente sunt văzute drept mult prea exotice de o generaţie care n-a cunoscut, în mare, decât sarea, piperul şi foile de dafin. Comunismul şi penuria de alimente din comunism ca o consecinţă asupra gustului unei societăţi şi asupra reacţiilor multora în faţa unor gusturi considerate „exotice” – iată o problemă încă neatinsă, dar care ar merita cu siguranţă cercetată.