Istoria traducerilor si Lucian Blaga

Nu este corect sa spunem ca studiul istoriei traducerilor este opus teoriei traducerii, adica opus conceptului de traductibilitate in sine sau evaluarii traducerii. Dar in Statele Unite, ca si in Marea Britanie, unde s-a dezvoltat domeniul Translation Studies, interesul s-a mutat dinspre stricta teorie spre cazuri particulare. Intrebarea daca traducerea literara e posibila si in ce sens, desi nerezolvata, pare mai putin presanta. Pe de o parte, se accepta faptul ca, evident, ceea ce se cheama „traducere“ inca mai exista si ca, daca vrem sa facem teorie, ar trebui s-o facem pornind de la acest fapt. Pe de alta parte, nici un traducator nu pretinde ca traducerea lui este identica cu originalul. Si admiterea acestui lucru introduce o fisura intre original si traducere, un moment de trecere. Lucian Blaga scrie ca Faust-ul lui este un Nachdichtung, o imitatie. Putem citi cuvintul ad litteram, ca un „poem dupa un alt poem“, temporal vorbind. Exista mereu o miscare dinspre original spre traducere. Americanescul „tomato“ ajunge sa fie o „rosie“ romaneasca si cu atit mai bine. Traducerea o face mai gustoasa, mai parfumata. Cu aceasta schimbare incepe o viata in cultura romaneasca neinchipuita pentru saraca „tomato“ americana. Incepe o vara colorata cu ceapa, […]