J.-K. HUYSMANS, Liturghia neagra

J.-K. HUYSMANS Liturghia neagra Traducere de Emanoil Marcu, Editura Polirom, Colectia „Biblioteca Polirom“, Seria „Clasici universali“, Iasi, 2003, 300 p., f.p. Joris-Karl Huysmans s-a numarat printre discipolii lui Zola, dar foarte curind si-a dat seama ca aspiratiile lui nu corespund acestui „sistem mizer si ingust“ (p. 8) si a scris romanul À rebours (In raspar), care marcheaza ruptura lui cu naturalismul. Noua sa conceptie literara va fi dezvaluita in Liturghia neagra – traducere inspirata a originalului Là-bas, expresie care se refera la Infern –, incursiunea in lumea intunecata nefiind decit un pretext pentru literatura de buna calitate. Huysmans ne ofera in Liturghia neagra o imagine a satanismului din Evul Mediu prin povestea singerosului baron Gilles de Rais, care „fusese cel mai artist si mai rafinat, cel mai crud si cel mai scelerat dintre contemporanii sai“ (p. 23). Fascinat de aceasta personalitate intunecata a veacului al XV-lea, scriitorul Durtal – un alter ego al autorului cartii de fata – incearca sa afle cit mai multe despre satanism, daca si cum a supravietuit aceasta „religie“ si care ii sint reprezentantii la sfirsitul secolului al XIX-lea, iar ceea ce il obsedeaza este participarea la „Liturghia neagra“, ceremonie barbara despre care se dau treptat […]