Julian Barnes: istorie, arta si imaginatie

Cineva definea scriitorii drept instrumente la care cinta timpul. Si timpurile, putem adauga, cu toata convingerea. Ce fel de melodii ale istoriei se aud interpretate in cartile lui Julian Barnes? Comentatorii romancierului sint, in general, de acord ca, intr-un fel sau altul, obsesia trecutului este o tema centrala a operei sale. Istoria beneficiaza din partea sa de o tratare metaforica. Reconstituirea melodiilor uitate este axa pe care se construieste Istoria lumii in zece capitole si jumatate. Istoria individuala este mozaicat reconstituita in Papagalul lui Flaubert, dar si in Arthur&George, al doilea roman in care Barnes cedeaza tentatiei jamesiene de a investiga amanuntit viata misterioasei fiinte ascunse in spatele literelor, Autorul. Dupa Peter Childs, care ii dedica un intreg capitol in The British Novel Since 1970 (Palgrave Macmillan, London, 2005), Barnes este cunoscut in primul rind pentru scriitura sa auto-reflexiva, in care fictiunea se amesteca savant cu alte forme, ca istoria, biografia, memorialistica si eseul polemic. Conform aceluiasi critic, piesele de rezistenta ale unei opere ce cuprinde zece romane (nemaivorbind de cele politiste, semnate cu pseudonim), doua culegeri de nuvele, doua carti de eseistica si un volum de corespondenta sint Papagalul lui Flaubert si Istoria lumii in zece capitole si jumatate. […]