Junkies din Estul salbatic

Alexandru Vakulovski Pizdet Editura Aula, Colectia „Frontiera“, Brasov, 2002, 128 p., f.p. L-am ascultat pe Alexandru Vakulovski acum citiva ani citind in cenaclul lui Mircea Cartarescu. Proaspat student la Cluj, scria o proza psihedelica atroce, un fel de „realism magic“ basarabean intr-o limba plina de barbarisme si argotisme locale. Probabil autobiografica si scrisa in timpul studentiei clujene, Pizdet cu a sa coperta poantilista realizata de Dan Perjovschi este o carte de o violenta verbala extrema, in care se injura in cantitati industriale si sint exhibate cu furie orori scatologic-escatologice. O doza comparabila de injuraturi si „cuvinte interzise“ am mai intilnit in proza unui tinar originar din Ucraina, Mitos Micleusanu; acolo era mai curind o combinatie de Daniil Harms si La Familia; aici, combinatia e una intre raperul Vexxatu Vexx si beatnik-ul Jack Kerouac, restul amintind, mutatis mutandis, de interbelicul Interior al lui Constantin Fantaneru. Totul explodind de toate urile, deziluziile, resentimentele si violenta Estului nostru salbatic la sfirsit de mileniu. Inainte de a fi judecata estetic, o asemenea carte reprezentativa pentru un segment, din pacate, de neignorat al tineretului din Sud-Est-ul postcomunist si postsovietic ar trebui probabil discutata din unghi sociologic: a facut-o deja Vitalie Ciobanu intr-un pertinent comentariu din […]