jurna.l.s

– Sint extrem de curios cum va „merge“ Panic Room-ul lui Fincher – nu atit la public (unde probabil ca va prinde), cit la critica… Si asta pentru ca, in critica de afara, aceea „subtire“, sofisticata, gen Cahiers du c. etc., n-a mers mai deloc. Imi amintesc o singura cronica distrugatoare – cea a lui Charles Taylor, de la salon.com, care l-a luat pe Fincher foarte de sus, cum ca „n-a invatat lectia lui Hitchcock: nu pui niciodata camera de filmat in semineu, pentru ca nu e nimeni acolo…“ etc. etc. Taylor n-a invatat ca „lectiile lui Hitch“ sint parte dogma, parte gluma; daca sint dogma, e bine uneori sa le iei peste picior – daca te tin curelele…; daca sint gluma, le poti invoca – cel mult – ca parte a personalitatii Maestrului, nicidecum ca litera de lege… Ceea ce spunea Hitch, acu’ vreo 50 de ani, nu mai e neaparat valabil acum. Este un alt mod de a face cinema, o alta sensibilitate, un alt raport cu ritmul, viteza s.a.m.d. Si – in fond –, ceea ce face Fincher este extensia logica a „unghiului subiectiv“ practicat de Hitch; doar ca nu mai este vorba de „unghiul subiectiv“ al […]