Jurnal de familie, calatorie si lectura

Ana Ruxandra Ilfoveanu are, in atelierul ei de pictura, o masa anume pentru desenat cu tusuri, baituri, creioane cu grafitul moale si o pretioasa colectie de hirtii cu tuseul cald, tonate diafan sau coapte de timp. Acolo, ea citeste adesea literatura, in ultimii ani memorialistica si autoare stralucite: Berberova, Aglaja Veteranyi s.a.m.d. In afara de deprinderea de a recaligrafia pasaje din lecturile sale, Ana Ruxandra arunca in emotia lecturii propria trupa de actori (din recuzita figurativului sau) sa rejoace textul care a incintat-o. Cortina din spatele compunerii scenelor apare adesea ca o conventie, un pact intre vizual si partitura literara. Desenele Anei Ruxandra, care sint realmente o etapa de laborator si de tatonare a picturilor sale, imi par croite precum scenele orelor din turnurile cu ceas medievale. Au acea miscare sacadata care anima un panoptic uman coborit din xilogravurile folclorice. Portretele artistei par facute dintr-o materie tare, care suporta rabdator martelarea si decupajul. Farmecul lor asupru vine din simularea naivitatii hitre si din inventivitatea recuzitei. Imaginarul medieval al saltimbancilor, deja stiuti la Ana Ruxandra, si-a gasit un nou punct focal, in jurul impresiilor de calatorie catalana. In anul 2002, artista a vazut la Barcelona ceremonia cu fantose uriase a Sfintei […]