Jurnalul unui om mare

In vreme ce, ramas la Bucuresti, Mihail Sebastian spera febril in victoria Aliatilor impotriva Axei Berlin-Roma-Tokio si traieste mortificat sub teroarea masacrelor antievreiesti, Eliade – atasat de presa pe linga ambasada Romaniei din Lisabona – suporta istoria de pe pozitii radical opuse. Fiecare dintre ei se teme de distrugerea propriei semintii. insa daca Sebastian priveste intrarea trupelor sovietice cu sentimentul unei eliberari de cosmarul fascist, pentru Eliade victoria Aliatilor inseamna bolsevizare, ocupatie ruseasca si aneantizarea neamului romanesc. Ca orice bun legionar, el nu spera si nu crede – asemenea democratilor – in ocuparea Romaniei de catre fortele anglo-americane. Nu cade, altfel spus, in iluziile acestora… Constiinta pericolului il face – ca si pe Sebastian, dar in cu totul alt sens – sa evalueze realist mersul razboiului. inca din 1943 stie ca Romania va fi ocupata de comunisti, iar elitele ii vor fi exterminate. Stagiul portughez (februarie 1941-septembrie 1954) reprezinta pentru el placa turnanta a vietii, trecerea dinspre „national“ spre „universalitate“. – Drumul spinos al deprovincializarii Animat de o constiinta misionara si, in egala masura, egolatra, dornic de a-si servi neamul printr-o propaganda culturala cit mai eficienta (altminteri isi promoveaza la Lisabona propriile valori culturale si politice!), tot mai strain de […]