Kir Pavel. Portretul unui scriitor român (I)
„În general, nu cred că se poate scrie despre un scriitor bun, transformîndu-l în personaj, pentru că el nu poate fi înţeles în afara scrisului său, iar în momentul în care lipseşte această trăsătură esenţială, obsesia creaţiei, de fapt, chiar esenţa insului, totul devine de neînţeles, caricatural, poate chiar stupid“ (Paul Georgescu, în volumul lui Florin Mugur Vîrstele raţiunii. Convorbiri cu Paul Georgescu, Editura Cartea Românească, 1982). În clipa de faţă, portretul lui Paul Georgescu este ascuns în depozitul unui muzeu uitat de vreme, unde un eventual privitor este invitat doar în urma performării în succesive rituri iniţiatice: cărţile nu au mai fost retipărite, referinţele la acest discret prozator sînt rare şi, de multe ori, acoperite de pojghiţa deformatoare a memoriei (cea umană, supusă greşelii, cea a istoriei literare, sclavă a propriei precarităţi politice), iar interesul pentru el se zbate undeva între zero şi minus unu. Dacă, totuşi, reuşeşti să treci peste aceste obstacole, curatorul te va invita în depozit, unde, sub o pînză ruptă, veche şi murdară, învelită în pînză de păianjen, se află un portret cubist, din care mîna timpului a şters zone esenţiale. Am pornit la acest drum cu atitudinea unui arheolog, nu a unui biograf. […]
Revelion si Vara baroc sunt romane exceptionale, pacat ca nu a incheiat trilogia (anunta un roman de final, Nada), cu un personaj remarcabil al literaturii romane, Gabriel Dimancea.
O restituire a cartilor sale, inclusiv de ideologie, ar fi binevenita, acum ca a trecut ceva timp de la moartea sa. Stefan Agopian, laudat de el pentru Manualul intamplarilor, stie cate ceva despre viata secreta a acestuia, cred, ca si N.M.