Kir Pavel. Portretul unui scriitor român (III)

„Partidul Comunist mi-a dat baza teoretică a idiosincraziilor mele, a oferit revoltei mele un obiectiv, o tactică și o strategie. Mă simt angajat într-o bătălie pe termen lung și asta m‑a făcut și mă face să nu mă simt izolat, ci participînd la o uriașă forță. Comunismul înseamnă speranța.“ (Paul Georgescu, în volumul lui Florin Mugur, Vîrstele rațiunii. Convorbiri cu Paul Georgescu, Editura Cartea Românească, 1982)   În 1967, după ce pierde absolut toate func­țiile din presă în urma unor repoziționări pe tabla de șah a puterii simbolice din timpul relativei liberalizări, Paul Georgescu debutează în proză cu un volum de nuvele, Vîrstele tinereții. Se pot identifica aici, in nuce, temele ulterioare ale prozei sale, influențele majore, iar cartea poate fi citită, per total, ca un roman „mascat“ al formării. În același timp, prozatorul trasează granițele arealului geografic căruia îi va rămîne fidel de-a lungul carierei de scriitor. Este Yoknapatawpha lui, un mic oraș de provincie în care clocotesc energii politice, trădări, schimbări de alianțe și în care un tînăr, urmărit la diferite vîrste, se maturizează. Maturizarea sa are un unic catalizator: căutarea libertății ca necesitate înțeleasă. Pentru cel care citește cu atenție Vîrstele rațiunii, devine aproape evident că între […]