La Ateneu. O revistă, un colocviu „feminin“ şi un punct (încă) sensibil al vieţii noastre literare

Revista băcăuană Ateneu a împlinit anul trecut o jumătate de secol. (Revendicîndu-şi-l ca fondator pe Bacovia, ea are ca strămoş Ateneul literar – devenit, după un an de la lansare, Ateneul cultural –, apărut în intervalul 1925-1927 şi înfiinţat de autorul Scînteilor galbene împreună cu un vechi prieten, Grigore Tabacaru, eminent profesor de pedagogie.) Niciodată „provincială“, nici îna – inte, nici după 1989 – pentru că mereu consistentă şi atractivă în egală măsură, echilibrată şi deloc defazată în raport cu ceea ce numim, cumva convenţional, „centru“ şi „actualitate“ –, publicaţia condusă, în primii ani de la înfiinţare (deci, din 1964), de Radu Cârneci (iar mai tîrziu, între alţii, de un specialist în Bacovia precum Constantin Călin) invită la lectură şi, de ce nu?, la (re)vizitarea unei arhive deja foarte bogate. În ceea ce mă priveşte, ori de cîte ori s-a întîmplat să răsfoiesc, cu un anumit scop, Ateneul mai vechi sau mai nou, am găsit acolo mai mult decît ceea ce căutam. De istoria acestei reviste se leagă, într-un fel sau altul, nume precum George Bălăiţă, Ioanid Romanescu, Victor Kernbach, Alexandru Radian, ca şi – detaliu extrem de important – o tradiţie a ecumenismului: au publicat în Ateneul antedecembrist autori […]