La capătul unui parcurs exemplar

Trecerea dincolo de hotarele timpului a doamnei Zoe Petre, excelent clasicist, istoric și om politic cu o amprentă inconfundabilă în primele decenii postcomuniste ale istoriei României, este un prilej de legitimă mîhnire pentru cei care au cunoscut-o mai bine. Re­prezentînd a doua generație (dar nu și ultima) dintr-o familie în care pasiunea pentru studiul trecutului s-a metamorfozat, prin muncă disciplinată de automodelare, în vocație profesională împlinită, doamna Zoe Petre a excelat printr-o uluitoare consec­vență a vocației. Formată în cîmpul studiilor clasice, ea nu le-a părăsit niciodată, realizîndu‑se în cadrul lor ca o specialistă de excepție. Cu un traseu profesional rectiliniu – de la un liceu de profil direct în ierarhia universitară, pe care a urcat-o în timp, cu tărăgănări la care au obligat-o furcile caudine ale comunismului, pînă la treapta de profesor universitar și de decan –, doamna Zoe Petre a avut în gîndire, atitudine și simțire mereu noblețea marilor spirite alimentate de izvoarele fundamentale ale culturii universale. Îmi amintesc zilele îndepărtate, de la începuturile anilor 1980, cînd, student fiind, am cunoscut-o, avînd șansa de a-i fi prezentat chiar pe scările edificiului central al Uni­versi­tății bucureștene. Din prima clipă, doamna profesoară mi-a acordat privilegiul unei întîmpinări calde, pe care a […]