La sfîrşitul timpului

Ieşirea din timp este un jurnal al morţii, al încercării de a o înţelege, de a o amîna, de a se pregăti pentru ea. Este un jurnal „de criză“, al vieţuirii în proximitatea dureroasă a sfîrşitului – la propriu, din momentul în care omul este diagnosticat cu cancer în fază terminală. Seninătatea intelectualului lucid acoperă însă drama personală a bolii incurabile şi tragedia pierderii fiului ce suferise de autism. Prezenţa lui M. (Mathew) este însă obsedantă în aceste ultime pagini scrise de tată: lecţia despre moarte începuse odată cu boala fiului său. Lecţia despre moarte este, pînă la urmă, o lecţie pe care nu o înţelegem, dar pe care sîntem nevoiţi să o acceptăm. De unde impresia că diaristul asistă la un spectacol trist, lipsit de sens, al propriei existenţe. Teoretician şi critic literar de anvergură internaţională, locuind în Bloomington, Matei Călinescu încearcă să găsească un concept pentru propria trecere – iminentă – în lumea de dincolo. Începe prin a citi, alcătuindu-şi un adevărat „raft thanatologic“: Emanuel Lévinas, Dieu, la Mort et le Temps, Derrida, Donner la Mort, Cartea tibetană a morţii şi Discursurile lui Buddha (ultimele două, recomandate de Mihai Spăriosu), Penser la Mort de V. Jenkélévitch, Approa­ching the […]