Laboranţii de pe Bega

Puţină istorie. Un model   La început a fost Festivalul Dramaturgiei Româneşti Actuale. În 1980. Din 1995, adjectivul „actuale“ a dispărut, în schimb numele bucovineanului Eminescu a fost lipit de cel al Teatrului Naţional bănăţean. Dar mai înainte, în 1966, a fost Teatrul „Matei Millo“ (este vădită nostalgia Sud-Vestului pentru Nord-Est). Iar la începuturile instituţionale, pe 18 octombrie 1945, a fost Teatrul Muncitoresc al Poporului (brrr!). Teatru în limba română se mai făcuse la Timişoara încă din prima zi a lui martie 1870, la Hotelul Tigrul din cartierul Fabric, iar în germană şi maghiară, încă din 1753 (la 487 de ani după prima atestare documentară a bătrînului Castrum Timisiensis). Clădirea actuală a fost inaugurată pe 22 septembrie 1876 (ehei, dacă nu se schimbau vremurile, ce Festival al Dramaturgiei Imperiale am fi avut noi!…), sub semnătura arhitecţilor Helmer şi Fellner (tot ale lor sînt şi planurile teatrelor din Oradea, Cluj, Cernăuţi, Odesa, ca să nu mai vorbim de Budapesta şi de Viena). În 1920, Duiliu Marcu i-a lipit actuala faţadă, al cărei balcon avea să devină şi el celebru 69 de ani mai tîrziu. Aşadar, pentru Teatrul Naţional din Timişoara, mai bine de 60 de ani de existenţă în faţa cortinei […]