Laboratorul oniric al lui Giorgio de Chirico

Receptarea lui Giorgio de Chirico este legată, în general, de „pictura metafizică“. Tindem să restrîngem ansamblul operei – variată, plurivalentă, dar mai ales vastă – la imaginea unei pieţe italiene în amurg, cu umbre prelungi, statui antice şi o nesfîrşită solitudine. Există, însă, multe alte faţete: relaţia cu mişcarea surealistă, latenţele Antichităţii clasice şi ale poeziei lui Böcklin, dialogul cu tradiţia artistică europeană sau atenţia acordată tehnicii (şi materiei) picturale, autoreflectarea în raport cu istoria formulării portretului.   Giorgio de Chirico. La fabrique des rêves, 13 februarie-24 mai 2009, Musée d’Art Moderne de la Ville de Paris.   Toate aceste straturi ce compun personalitatea artistică a lui Giorgio de Chirico sînt readuse în atenţie prin discursul actualei retrospective de la Paris. Aceasta, se cuvine să amintim, a fost prefaţată de un alt eveniment similar – expoziţia Giorgio de Chirico in Schweizer Sammlungen, la Muzeul de Artă din Winthertur, între 23 august şi 22 noiembrie 2008; ambele montaje încadrează, de fapt, comemorarea a trei decenii de la moartea pictorului (20 noiembrie 1978). Un univers interior, profund intelectualizat, proiectînd în afară o nelinişte metafizică Expoziţia amplasată la Muzeul de Artă Modernă din Paris reconstituie, prin cele 170 de tablouri, sculpturi, gravuri, desene […]