LECTURI IN VREMURI DE AUSTERITATE. Muzica și cărțile

Ioan Holender, directorul Festivalului Enescu, se dovedește un om de toată isprava. Celebritatea, popularitatea și notorietatea nu i s-au urcat la cap. Nici nu i-au afectat jocul de picioare. Sau de glezne. Știe să împace și capra, și varza, chiar dacă n-a jucat toată viața doar tenis cu ofițerii și soldații de la o unitate militară. Cine și-ar fi închipuit că un june elegant și fotogenic din Timișoara va ajunge directorul Operei din Viena? Cine și-ar fi închipuit că, în anii comunismului din România, un-dat-afară-ca-necorespunzător-și-declarat-dușman-al-poporului se va trage de șireturi cu președinți ai Austriei și se va îmbrățișa amical cu Rostropovici, Placido Domingo sau Riccardo Muti? Ca să nu dăm nume de dive care ar putea atrage consecințe conjugale nefaste. De genul: „Vezi, și eu ți-am spus că le strîngi prea tare… Nu se face!“. Să mai reținem un detaliu. Evreu la obîrșie, bănățean ca localizare topografică a venirii pe lume, provenind dintr-o familie cu stare materială bună – fabrică de oțet și marmeladă, ce poezie! –, Ioan Holender se vede, la un moment dat, deposedat de mare parte dintre aceste atribute. Rămîne cu el însuși. Pleacă din țara natală și Timișoara iubită și ia totul de la capăt. La Viena. […]