Lecturi pentru iarna vrajbei noastre

Dacă am cărți și cafea, nu-mi mai trebuie nimic. E bine, orice s‑ar întîmpla. O carte deosebită, care m-a impresionat profund și pe care am citit-o pe îndelete, cu multe ocolișuri, paranteze, glose personale și comentarii laterale, este masivul volum – am parte doar de cărți groase, vezi și tomul care urmează în comentariul meu din acest grupaj – Scrisori către Vera de Vladimir Nabokov (1899-1977) (Editura Polirom, 2016). Traducerea din limba engleză și notele îi aparţin Veronicăi D. Niculescu, dar mă simt obligată să amintesc și lectorul cărții, Magda Achim, precum și redactorul, Ada Tănase, pentru efortul greu cuantificabil de a da o formă românească unei cărți extrem de complicate. Nabokov este, cum bine ştim, un scriitor cu o mare vizibilitate internațională. Şi-a trăit o mare parte a vieții în emigrație, iar raporturile sale cu țara de baștină (cu „maica Rusie“) nu au fost dintre cele mai fericite. În schimb, viața lui chiar a fost fericită! Așa rezultă din masivul corpus epistolar amintit mai devreme, exemplu de cum se face o ediție ca lumea, cu note explicite și cu atenția cuvenită pentru fiecare detaliu. Scrisorile, întinse pe multe decenii, începînd cu 26 iulie 1923 – cînd autorul încă nescrisei […]