Legături primejdioase
Despre presă ca „organizaţie” care răspunde la comenzi (II)
- 10-08-2016
- Nr. 835
-
Carmen MUŞAT
- Editorial
- 4 Comentarii
„Ne aflăm într-un univers în care există din ce în ce mai multă informaţie şi din ce în ce mai puţin sens”, scria Jean Baudrillard, în volumul său din 1981, Simulacre şi simulare, unde analizează, printre altele, contribuţia majoră pe care mass‑media, prin practicile ei, o are în dizolvarea sensului şi a credibilităţii organizării sociale. Atrăgînd atenţia asupra paradoxului generat de conjuncţia maselor şi a mediilor, Baudrillard formulează o dilemă perfect valabilă şi astăzi: „mediile sînt oare cele care neutralizează sensul şi care produc masa «informă» (ori informată) sau masa e cea care rezistă victorios în faţa mediilor, deturnînd sau absorbind, fără să le răspundă, toate mesajele pe care media le produce?“. Întrebări cu atît mai acute, cu cît mass media şi-a dovedit în timp eficienţa manipulatoare atunci cînd a fost instrumentată politic (şi oare cînd nu a fost?). E suficient să privim cu atenţie în jur, la ceea ce se întîmplă cu mass‑media de la noi şi de afară, ca să înţelegem ce vor să spună Marshall McLuhan (prin formula medium is message) şi Jean Baudrillard. Ne-am putea întoarce încă şi mai devreme în timp şi am putea „traduce” (la propriu şi la figurat) afirmaţia lui Francis Bacon, Knowledge […]
Liberte egalite fraternite
Ode an die Freude – imnul UE 28-1
De la dreapta fundamentalistă pînă la islamiştii extremişti, cei care detestă şi refuză azi democraţia au mai mult comun decît pare la prima vedere ( De la Donald Trump pînă la Erdogan, Putin…unii politicieni se comportă azi….).
Ce fac democraţii în această situaţie? Ce e de făcut?
Global se poate observa cum idea unei politici care înlocuieşte procesul democratic anevoios de găsire al unor solutii în consens este contracarată cu un fel de digitalizare a gîndirii. Ca în tehnica digitală cu signale binare (zero sau unu) aşa în politică procesele complexe şi în permanentă tranziţie sunt reduse la întrebări da – nu, prieten – duşman, bine – diabolic, alb – negru. In loc să cedeze un singur milimetru acestor politicieni şi metode democraţii trebuie să fie iluminişti (Aufklärer) şi responsabili.
Pilonul libertăţii în multe părţi ale UE 28-1 este constituţia. Chiar şi pentru persoane fără cetăţenie!
După Antoine de Saint-Exupéry (1900 – 1944):..“ …la adevăruri nu se ajunge prin dovezi, la adevăruri se ajunge prin reducere la ultima formă simplă posibilă”….
Bertolt Brecht a urmat acestui îndemn în arta sa.
In momentul răspîndiri violenţelor în UE 28-1 şi a răspîndiri populismului la unii actori politici, în Frankfurter Rundschau se prezintă o discuţie publică partinică pe această temă, se cere angagamentul şi participarea cetăţenilor.
In această dezbatere pubică e citat Bertolt Brecht:….”… Arta şi literatura sunt în legatură cu axioma ….lumea poate fi schimbată înspre mai bine…… Formele literare trebuie să se raporteze la realitate şi nu la estetică…(. Kunst und Literatur stehen unter der Vorgabe, dass die Welt zum eindeutig Besseren verändert werden kann: „Über literarische Formen muß man die Realität befragen, nicht die Ästhetik ?-…. in Frankfurter Rundschau)“….
Realitatea este de criticat şi pusă sub semnul întrebării. Cine scrie “realist” are datoria să descopere adevărurile sub deşeurile (dem Schutt )a cea ce considerăm obişnuit (des Selbstverständlichen). Singularul (das Einzelne) să fie în mod pronunţat raportat la generaliţăti (dem Allgemeinen), în acest proces creativ cea ce este deosebit (das Besondere ) trebuie reţinut.
Ce e de facut în problema patriotismului? La ce se referă? La originea sanguină? La obiceiurile străbune şi vatra strămoşească? Deci mai spre dreapta politică în loc de dreptate prin legislaţie democratică?
Eu cu cine votez?
Ptr.o populație fără educație,cultură generală consolidată,presa este un excelent instrument de manipulare! Ptr. cei educați cu adevărat ,nu! Din păcate,tinerii de astăzi ch o educație penibilă generalizată,fara macar o carte citită,cu o logică și capacitate de analiză identic nule,presa se dovedește a fi o otravă perfectă care ar putea duce la deznaționalizarea unui popor întreg!Tinerii de astăzi înoată in viață complet dezarmați,fară măcar o centimă capacitate de analiză! Nu- mi vorbiți de ,,olimpici,,aceștia sunt nuli in imensitatea de absolvenți de liceu,care nu- și cunosc limba,istoria,geografia Țării!Am auzit deunăzi pe lîngă Național un dialog stupefiant intre doi tineri,altfel decenți îmbrăcați: ,,auzi George este o piesă in care unul se întreba cu cine să voteze.Cum,dracu,se numește piesa?!?Absolut real,adevărat! Ptr.astfel de tineri presa este mai periculoasă ca drogurile!
Trăim aşa cum visăm – singuri (we leave as we dream- alone / Joseph Conrad, Londra-Polonia).
…”.. Cei care pierd sîntem, desigur, noi, cei naivi, cei care credem că mai este loc pentru deontologie, pentru convingeri personale şi etică în mass media….”….
Tentaţia şi posibilitatea oligarhiilor de medii („nationale“) e răspîndită pe continent. Exemplele Belusconi în Italia care s-a menţinut 20 de ani în sfera publică şi politică cu ajutorul posturilor TV şi ca patron de presă şi al lui Keith Rupert Murdoch /The Sun Londra care a propagat Brexit sunt mai cunoscute. Cine le-a dat această posibilitate de manipulare? Cine se lasă uşor manipulat pîna în cabina de vot în Italia / UK?
Manipularea oligarhului Vintu nu e ceva nou. Depinde de cititor, de consummator TV dacă se lasă manipulat pînă în cabina de vot 2016. Este de aşteptat aşa ceva? E ceva periculos? Care antidot stă la indemină?
Elevii şi studenţii romăni în era digitală 2016 sunt conectati universal, comunică mai mult cu tineri din aceaşi generaţie. Prin dotarea tehnică digitală-internet practic fiecare tînăr e receptor-consument şi poate fi emiţător, practic propria sa staţie de emisie (un fel de patron individual..). Mediile de conexiune “sociale” Facebook, Twitter, Yutoube (ce scandal au făcut producătorii de muzică cînd elevii au trimis prin internet gratis muzica copiată undeva…la alt tînăr… tehinca MP3 de inregistrare şi transmitere a simplificat enorm). Un elev sau student romăn 2016 poate înregistra pe un stic gigabiţi /terabiţi de informatii la un pret minim. Practic toată literatura romănă digitalizată pe un stic! O mîna de sticşi şi literatura universală digitalizata (WORD face posibil aşa ceva de mult timp) e la îndemîna tinerilor romăni. Cine îi mai poate obilga să se plictisească în faţa unui TV de oligarh?
Tinerii în UK au chiulit la votul Brexit si s-au trezit tîrziu. Mult prea tîrziu!
Se poate repeta 2016 la parlamentare în Romania?
Important pentru elevi şi studenţi e studiul, prioritate au aspiraţiile proprii. Cine se antrenează în sfera publică şi expune interese comunitare ca subiect de dezbatere publică? Unde e posibil aşa ceva? Cum se poate contrabalansa propaganda oligarhiilor TV la parlamentare 2016? Sunt multe proiecte de interes comunitar care nu ajung la vîrful piramidei de dezbateri publice 2016 în Romania europeană dacă oligarhii reuşesc 2016 aşa cum e prezentat în textul present (în SUA 30 % din tineri gîndesc în spirit comunitarist!.. social). E dureros, dar e bine că acum e în antenţia cititorilor. Mai e timp?
Se dezbate 2016 problema înzestrării spitalelor, a învăţămîntului … inclusiv o salarizare adecvată (în viitorii 10 ani promitem, realizăm…)? Există o perspectivă pentru construcţia autostrăzilor şi a călilor ferate pînă 2036? Soluţii pentru alimentare cu apă, canalizare şi staţii de epurare, deci infrastructura comunală pînă 2046? Sunt încă multe de realizat în infrastructura Romăniei! Este expus aşa ceva ca prioritate, ca SENSUS COMMUNIS 2016? Cine e interesat de COMMON SENS, de binele public în Romania 2016? In nici un caz oligarhii, ei sunt plini de lăcomie şi ticălosie. Lupul îşi schimbă blana, dar….
Eu cu cine votez?
Statutul și starea efectivă a simbolizării mediatice reflectă nu doar nivelul democratic al societății în care funcționează respectiva simbolizare, ci și nivelul de educație, civilizațional. Obediența politică și/sau economică a celor care exercită profesia de ziarist este nocivă în mod exponențial, fiindcă doar în aparență ziariștii se reprezintă doar pe sine în demersul jurnalistic, în realitate, aceștia sunt exemple vii, cu impact major, ale mentalităților, limbajelor și comportamentelor publice, într-un anumit moment istoric. Iată de ce orice derapaj, voit sau nu, al ziariștilor are efecte directe asupra calității vieții publice. Și, din păcate, nici măcar efortul salutar și constant al justiției nu mai poate repara ceea ce s-a pierdut, poate ireversibil, prin tabloidizare, acest cancer al spațiului public. Sigur, divertismentul este necesar și are nișele sale, diversificate natural ori artificial. Dar cînd adopți sistematic metoda aruncării în derizoriu a unor teme esențiale, de maxim interes, prin exploatarea sau chiar inventarea facilului, a spectaculosului cu orice preț, atunci imunitatea corpului social căruia i te adresezi are de suferit, căci discernămîntul și spiritul critic se vor fi viciat structural, poate ireparabil.