Lipsa organului politic, un handicap al poetului?

Nu înţeleg nimic şi nu-mi pot explica nimic din ceea ce i se poate întîmpla unui om decît pornind de la mine şi întorcîndu-mă la mine. Veţi spune că bătrîna asta e de un egocentrism de-a dreptul impudic. Nu! Acest training permanent mă ajută să găsesc balanţa binelui şi a răului din om, care menţine lumea asta în echilibru. Se spune că artiştii sînt mizantropi, bîrfitori, roşi de invidii, răzbunători, servili, calomniatori… majoritatea supravieţuiesc doar în haite, fiindcă, dacă te apuci să urli de unul singur la lună, eşti pe loc sfîşiat de confraţii care impun regula jocului prin majoritate. Iertaţi-mă. De cîţiva ani, am părăsit haita, fiindcă ea nu mai ajungea la amintirile mele sau, chiar dacă ar fi vrut să le încerce, fasungurile acelea din secolul al XX-lea nu se mai potriveau cu becurile lor din secolul al XXI-lea. Pînă aici, e perfect explicabil de ce pensiile sînt mai mici decît salariile. Dar mi-a rămas o obsesie care nu-mi dă pace.   V-am explicat de ce am început să vorbesc mai mult decît trebuie şi, iată, acum mă văd pusă în situaţia de a vă povesti o întîmplare care îmi clatină scepticismul meu funciar, cum că artistul care […]