Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
LITERATURA. Clara MARGINEANU, Fata de asfalt
- 15-09-2005
- Nr. 286
-
Alexandru MATEI
- RECENZII
- 4 Comentarii
Clara MARGINEANU, Fata de asfalt, Editura Semne, Colectia „Biblioteca Bucuresti“, Bucuresti, 2005, 62 p. Mai multa concentrare a expresiei, mai multa imaginatie si un mai bun control al efectelor stilistice fac din ultimul volum al poetei Clara Margineanu o lectura interesanta. Autoarea, redactor al departamentului cultural din TVR, se afla la al saptelea volum in zece ani, dupa ce a debutat cu Actul Intii sau Cupa cu Iluzii in 1995, la virsta de 23 de ani. In acest moment, textele ei preiau din recuzita retorica si lexicala a expresionismului din vointa de a-si in-tipari mai bine eul poetic. Valoric, versurile se afla la hotarul dintre diletantism si profesionism, dar primul cuvint trebuie citit in acceptiunea sa etimologica – „a se darui unei arte din placere“. Vin in sprijinul aprecierii argumente de ordin lingvistic si liric. Din perspectiva tehnica, poeta are momente de virtuozitate, in registre nu foarte grave („era o zi a inceputului de an/ cind am spus «stiu cine esti»/ nu intelegeam nimic din rotirea/ perversa a zarurilor“), dar si multe altele de nesiguranta, de pilda in chiar primul poem: „Povestea clocoteste in vis,/ respiratia trecutului e margine de furtuna“. Remarc insa, neputindu-ma pronunta daca este vorba despre greseli […]
Adrian,iti raspund tarziu , pentru ca tarziu am citit…Iti multumesc pentru grija si solidaritate,dar duci cu gandul lucrurile putin cam departe.problemele afective nu au nici o legatura cu dezintoxicarea.A fost un timp cand timiditatea , frica ,spaima de trecut si de viitor se vroiau imblanzite si nu gaseam puterea de a le exorciza.Sant totusi un om care a trait singur , muncind , scriind ,iubind pana dincolo de dincolo…Nu am dezertat nici o zi din propria mea viata.Poate o clipa , un ceas,un timp…daca as fi dezertat un anotimp,as fi murit .Ar trebui cu adevarat sa ma dezintoxic de durere,de umilinta, de povestea care m-a aruncat in lume , de otrava unui destin care mi-a impuscat copilaria…Daca stii vreo solutie ,trimite-o prin aer,deja am intins o mana…Restul e intamplare prelinsa din artere.,,uitarea e o usa ce-o-ncui,, ,vorba poetului .Nu prelua din zbor veninul vorbelor rostite de cei care doar atata pot …Cand toate acestea vor fi sterse,slava Cerului! vom sti ca a fost , doar poezie.
Bravo Clara!!!!Este deja un pas inainte sa recunosti ca ai aceasta problema!Bautura e tare parsiva!Daca vei putea renunta la ea vei descoperi in jurul tau frumuseti despre care nu banuiai nimic iar oamenii de calitate pe care i-ai pierdut pe drum,vor reveni in preajma ta !!!Am trecut prin asta si stiu cat de greu poate fi!Dar crede ma,cand am iesit de la dezintoxicare…Atunci,de fapt ,am inceput sa traiesc cu adevarat si sa vad lucrurile minunate care ma inconjurau!!!Daca te -ai decis sa mergi la dezintoxicare,iti tin pumnii si iti doresc,din inima ,multa rabdare si putere!Nu e usor dar merita mai mult decat orice!!!Te citesc,te urmaresc,avem prieteni comuni si crede-ma ,merita sa incerci se redevii intreg!!!
Draga Carmen ,
nu cred ca acesta este numele tau real ,dar accept conventia.Pentru ca intrebi de mine si vad ca nu ti se raspunde ,iti raspund eu,cu sinceritate si fara resentimente.problema mea cu alcoolul a fost dureroasa,nascuta pe fondul unor puternice depresii,pe care,cum ar fi trebuit sa stiu,le-a accentuat.Alcoolul e parsiv, ,,te ajuta sa uiti,, , ,,relaxeaza,, , ,,e dezinhibant,, etc.Dar niciodata pentru un om chinuit de trecut si de el insusi.Chiar daca ne-am intalnit,asa cum precizezi,mi-e limpede ca nu stii mare lucru despre mine.E drept ca evit sa-i incarc pe cei din jur cu povestile mele nefericite.Dar iti spun,intr-o paranteza succinta,ca mi-am vazut tatal o singura data,cand aveam 16 ani, apoi a murit.Am crescut intr-un mediu agresiv,incarcat de violenta,saracie si promiscuitate.Mi-am vazut mama murind de cancer.Nu am frati, nici surori.Am crescut ca o planta salbatica,dar eram o fiinta umana,care fusese abuzata emotional,ranita,jignita si batuta.Desigur ca devenisem cam anapoda.Unii oameni au spus ca sant nebuna.Am avut intr-adevar un diagnostic de ,,psihoza afectiva acuta,, .Ascundeam cu incapatinare toate acestea , imi puneam palarii si ochelari de soare si porneam sa induplec viata.Ascundeam ranile cum stiam mai bine , dar alcoolul era fatal.Cum spuneam , imi accentua toate starile de frica,frustrare,neincredere…Da, ma duceam in carciumi cu lautari , sa ascult ,,…eu sant copil al nimanui…,,sau ,,nu am pe nimeni, pe nimenea…,,.Acolo, invariabil se bea.Ca sa iti fi dat seama daca am fost sau nu alcoolica , presupun ca ar fi trebuit sa ma observi indeaproape o perioada de timp.Alcoolismul nu e o stare de moment , ci o boala manifestata in primul rand prin dependenta.M-a ferit bunul Dumnezeu, asa incat am reusit sa scriu si sa public 9 volume si sa muncesc constant 12 ani,in aceeasi institutie.Iti mai spun ca multa rusine mi-a fost de solutia facila cu alcoolul.Stii cum scria Frida , ,,am incercat sa-mi inec durerile in alcool,dar ele au invatat sa inoate…,, .
Dar rugaciunile mele si afectiunea catorva prieteni,m-au ajutat.Cred in sacroterapie.Ascund ceea ce nu se poate spune in poezie si supravietuiesc.M-ar bucura sa iti pot darui/trimite un volum semnat de mine.Inteleg din intrebarea ta, ca alte lucruri despre mine nu fac obiectul interesului tau.Sa stii doar ca experienta cu alcoolul este cumplita si dureroasa.Nu trebuie sa razi,nici sa batjocuresti un om care este oricum foarte slab sau foarte naiv sa creada ca este o solutie.Sant altele, adevarate,chiar aici ,deasupra noastra.Trebuie doar sa-ti ridici fruntea si inima spre cer.Multumeste-i lui Dumnezeu ca nu ai trecut printr-o asemenea incercare.
Cu prietenie,
Clara Margineanu
Mai e alcoolica, Clara Margineanu? Asa am cunoscut-o…