Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Literatura română fără vechile frontiere
Scrisoare deschisă către dl Alex. Ștefănescu
- 05-02-2013
- Nr. 660
-
Bogdan SUCEAVĂ
- OPINII
- 16 Comentarii
Dragă Domnule Alex. Ștefănescu, Ar putea părea doar un amănunt anecdotic că ne știm de aproape două decenii, încă de pe vremea cînd săptămînalele literare bucureștene păreau a fi centrul universului. Ați acceptat cu generozitate să scrieți un cuvînt înainte unui volum care mi-a apărut în anii nouăzeci și, de atunci, nu o dată a rămas consemnată în scris opinia dumneavoastră despre paginile mele. Mi-ar fi imposibil să aduc în discuție un aspect important al literaturii române de azi, aspect asupra căruia punctele noastre de vedere sînt în total dezacord, fără a așeza situația în cuvenitul context. Așadar, Observator cultural a publicat un material amplu semnat de dl Radu Călin Cristea dedicat analizei unor texte mai vechi și mai noi ale dlui Vladimir Tismăneanu. După apariția acestui text, dumneavoastră ați simțit nevoia să vă prezentați poziția. Despre dl Tismăneanu scrieți: „Este uimitor şi admirabil cum a reuşit acest intelectual să-şi învingă destinul, să devină nu un propagandist comunist, cum s-a întîmplat cu atîţia alţii de condiţia lui, ci un intelectual cu o gîndire independentă. L-au ajutat, cred, nu numai inteligenţa sa remarcabilă, ci şi talentul literar (care are o logică proprie, orientîndu-se spre adevăr ca floarea soarelui spre soare)“. Asupra […]
Prietenii știu de ce…
…păcat că unii și-au luat ghetele înainte să intre în nisipurile mișcătoare… Altminteri, lac să fie, că broaște destule!
Domnul Suceava nu face decat sa transfere sistemul de evaluare din matematica in literatura. Doar la matematica se judeca dupa locul in care se publica, si nu dupa ce se publica.
Dvs. chiar ar trebui sa o chiar shtitzi: cat va pretzuiesc, adica.
Shi, *nu*, nu pentru proza Dvs., da’ pentru *curaju’* de-a chiar „pune neshte puntzi”…
Pa A. S., ma scuzatz’, pe Dvs. (iar ma cam scuzatz’): nici nu va shtiam numele (desigur, suntem, chiar *cred*, chiar „chit”, io *nu vaz nici v-o problema pan’ chiar asta*), nu-l shtiam *nici macar pe Radu-Calin Cristea, etc. etc.
Am cetit , insa, *odata* un roman scris de Manea. Chiar cum am cetit un roman scris de Cartarescu. Cum am cetit , odata, ceva scris de Goma. Nu, *nu mi-au placut*.
Io *intzeleg*, chiar *bine*, ceea ce scrietzi. Poate ca *&* Dvs.: cum ca, anume, *gusturile nu se disputa*…
De aceea io *nu m-am „bagat”* pana acum. Vaz ca, „ambele doua” chiar partzi, sa cam „agita” p-o chestiune *de gust*…Au, , ma cam *scuzatz’*, chiar *cum scrietzi Dvs.*, de *alte considerente*!
Ei bine, io *ma opun*. Ca, indiferent de ce fel da campanii sa fac in sprijinu’/pan’ *contra* unuia (au, altuia/alteia, ca mie mi se par , romanele proaspetei laureate Nobel, plecata da pan’ Banat, chiar „nashpa”), io *raman la parerea mea*: anume ca, desigur, *gusturile nu se disputa*!
Sper ca *nu* v-am stricat ziua/sara. Ca, e *doar parerea mea*. Shi, ma cam chiar cam *scuzat’*: ca *io*, pa succesu’ da chiar „casa”, io *nu dau nici doi bani*…Shi, *desigur*, io scriu *doar* pantru a mai pune neshte „lemne” p-acest *foc da chiar paie*…
Numa’ fain,
Nea Marin
într-o barca… Draga Dan (Persa), cam la gandurile astea ma aduc repetatele incursiuni ale scriitorimii nationale pe langa tarmul primejdios, crenelat de fiorduri, ale Regatului Nobel… Si, daca tot nu avem cu ce ne mandri – cred ca exista vreo o suta optzeci de tari pe lume, care traiesc multumitor si fara coroanele suedezilor, navigam si noi, in aceeasi barca, impreuna ba cu un Alexandru Vona, ba cu o Herta Müller, ba cu un Norman Manea, ba cu un catzelusch de plusch, sperand ca cineva, de sus, de pe faleze, sa-si opreasca luneta asupra pirogii noastre si sa strige, oripilat de placere: „vin romanii!”… Citeam, acum catava vreme, ca nu stiu ce cantitate de scriitori romani ar fi scris, in internet, „cel mai rapid” roman… Poate ar fi bine ca o alta cantitate de scriitori romani sa scrie, chiar luandu-si vreme, „cel mai bun roman”… În ce priveste situatia cunoasterii/reprezentarii literaturii romane in lume, eu am gasit de multa vreme raspunsul – din pacate, se tenteaza prezentarea ei cam la modul in care se selectau, în Romania muncitoare, paginile de lectura (sau lecturile facultative pentru vacanta) din manualelel de liceu. Aveau darul, paginile si cartile selectate, de a-l face pe bietul liceean sa-si puna mainile-n cap si sa mearga la strand sau la pescuit… Eu n-as avea nimic impotriva sa fie tradus si Mateiu Caragiale, si Nicolae Breban, si, din partea mea, Adrian Paunescu si Augustin Buzura, si inca vreo 30-40 de scriitori romani, fiecare cu patimile si valorile si defectele lui, incat publicul occidental sa poata intra in contact cu o grupa mare de autori, prozatori, poeti, autori de teatru, romani, si sa-si aleaga dintre ei pe cei care le „spun” mai mult. Nefericirea noastra este ca… pentru astfel de antrepriza lipseste nu doar, vorba poetului, „nervum rerum gerendarum”, dar si, mai mult, coeziunea in jurul unui astfel de proiect… Altfel, vom naviga in continuare in piroga noastra, alaturi de Herta Müller, Norman Manea si Marele Necunoscut, pe rol de catzelusch de plusch… Sanatate!
Am putut cu mult interes articolul de mai sus – chit că intelectualicește mă depășește.
Sau poate tocmai de aceea…
Sunt foarte liniștit 🙂 Cât despre canonul lui Harold Bloom, cred că explicația ar trebui căutată în izolarea care a existat vreme de multe decenii înainte de 1989 între literatura română și spațiul editorial de limbă engleză. Chiar și în perioada istorică ce a precedat 1947 nu au existat prea multe conexiuni literare între spațiul editorial de limbă engleză și cel românesc, cel puțin nu în sensul lucrărilor românești traduse în engleză. De exemplu, ar fi fost extraordinar dacă unele dintre romanele lui Liviu Rebreanu s-ar fi bucurat de expunere în epocă. Nu e vorba să ne neliniștim, ci să ne întrebăm cu luciditate dacă ar fi ceva de făcut în fața acestor date.
Mi-aş îngădui,domnule Suceavă,ca în urma lecturii articolului dvs. şi a comentariilor,să vă fac o mică sugestie.Vă rog să fiţi liniştit,pentru că dacă Harold Bloom nu a inclus niciun scriitor român în Canonul său,la o reeditare va fi obligat să-l includă pe marele critic Alex Ştefănescu sau,şi mai important şi benefic pentru noi,însuşi marele critic
ar institui un nou Canon,cuprinzător şi revelator.Mulţumesc.
Bine se ştie cât avea de furcă un prozator cu cenzura, dacă punea-n operă un personaj cu altă mentalitate decât cea autorizată, tolerate fiind abia cele confruntabile, contestabile, într-u contrapunctul necesar triumfalismului ideologic. Nici atât de necesara construcţie narativă n-a preocupat autorul şi criticul literar, inhibaţi de primejdia sugrumării unimentaliste, compoziţia presupunând cel puţin comparatism compozistic, dezbatere transideologică, odată ce o arhitectură sau alta este muzică ideologică îngheţată, viziune corporalizată. (Şi, ca să ne eliberăm din chingile mărimilor vagi, putem preciza că bunul gust raportează compoziţia la stilul prin care e abordată.) Sub pretextul bolşevic al popularităţii, o unică literatură este încurajată, cea cu origine folklorică sănătoasă – contrapunctică, alegorică şi fabulatorie, compozistic, şi, oralistă, plastică, specific naţionalistă stilistic – dualist primitivă.
Nici un demers critic nu se înhamă, compozistic, măcar la dezbaterea figurilor retorice, dar – instrumentate cu teoria mentalităţilor şi taxologie – în vreo analiză compozistică, fiindcă şi una şi alta sunt sublime dar lipsesc aproape cu desăvârşire. Însăşi poetica analogic-metaforică este intraductibilă în canoanele celei raţionaliste a celor care nu mai trăiesc în compoziţia colectivităţii dualiste de tip tribal, ci în cea de tip social. Problematica sugerată de dl. Bogdan Suceavă este cea a scriitorului angajat social, nu estetist-apolitică a celui apatic tribal.
Am de justificat de ce anume Mateiu Caragiale joacă un rol în această discuție și de ce am făcut o trimitere la el. Pentru că romanul „Venea din timpul diez” are un motto din Mateiu Caragiale și mi se întâmplă să fiu întrebat despre cine e vorba. Vă reamintesc că Mateiu Caragiale nu e tradus în engleză în volum. Și atunci, ce să răspund? Un autor la care eu țin, este probabil cel mai corect răspuns. Nu știu ce să răspund la toate presupunerile dvs. despre filmul „Veronica” sau M. Drumeș, spun doar că asemenea judecăți nu-mi aparțin și cred că-mi atribuiți presupuse opțiuni. Cum am vorbit despre tradițiile noastre literare se poate vedea, de exemplu, aici: http://quarterlyconversation.com/the-bogdan-suceava-interview sau aici: http://calstate.fullerton.edu/spotlight/2011sp/Bogdan-Suceava.asp Uneori aduc în discuție și tradiția literară central europeană, ca atunci când am spus: „In Central Europe there is a strong tradition of comedy or satire inspired from political ideas and addressing more general concerns. One of the most interesting works in this tradition is Karel Čapek’s dystopian satire “War with the Newts,” written in Czech and published in 1936, which predicted with impressive power the tragic events of WWII.” Mai sunt și alte referințe, dar nu ar fi în legătură cu subiectul articolului. Am considerat că aceste precizări sunt însă necesare, ținând seama de intervenția dvs.
Felicitari, Bogdan Suceava! O argumentatie nuantata si fina, plina de politete si respect pentru cel avizat. Suceava vorbeste de-o realitate pe care-o cunoaste si enumera fapte. Alex. Stefanescu are dreptul sa-l considere lipsit de valoare pe Manea, asta-i treaba dumnealui, de gustibus non disputandum, insa raspunsul lui dat lui Suceava, plasat dedesubtul articolului este o insiruire de jigniri ca la usa cortului. Imposibilitatea unui dialog civilizat este evidenta.
Lasand fondul la o parte, pe mine ma ingrozeste cand un scriitor, mai ales cand e plecat de-acasa, vine cu afirmatii de genul: „am fost pus în situația de a explica unor oameni cărora nu le era foarte clară situarea geografică a Bucureștilor cine a fost Mateiu Caragiale și de ce expresia literaturii sale reprezintă ceva atît de important în literatura română”. Adica dl Suceava, in chip de ambasador al culturii romane, nu are alta de facut decat sa prezinte ca realizare literara un roman exotic. Probabil ca de-ar alege un film, in loc de Mihai Viteazul, ar alege Veronica. „Veronica, Veronica, fata buna si cuminte”. Cum Dumnezeu sa-l prezinti din literatura romana pe Mateiu Caragiale? E ridicol. Sincer, iti vine sa-ti iei campii cand auzi asa ceva. Stiu, ne place tuturor Mateiu in adolescenta… dar sa-l iei drept o valoare literara… scuze, atunci il punem si pe, sa zicem, Drumes peste Rebreanu si-am terminat povestea cu toata literatura romana. Sa prezinti intr-o alta tara literatura romana prin ce are ea contorsionist, mi se pare strigator la cer. Sa ai aceasta sansa si sa faci prin ea deservicii literaturii romane. Dumnezeule mare, iti vine sa te apuci cu mainile de cap! Sa ai pretentia ca micul roman al lui Mateiu, scris in zeci de ani, cu strilistica schimbatoare de la o etapa la alta (nu exista nici o consecventa stilistica, da) sa intre in Canonul lui… Harold Bloom… Ce sa mai spun. Cunoscatorii de literatura s-ar cruci… Oricum, in contextul articolului pasajele despre Mateiu nu difera cu nimic de cateva pasaje despre fundasii Stelei. (Vreau sa-mi precizez in final pozitia: ceea ce spun nu are nici o legatura cu articolul, nu iau mascat partea dlui Stefanescu, doar imi exprim dezamagirea pentru ratarea repetata a sanselor de a prezenta literatura romana in alte spatii. Prin asta suntem o cultura mica, nu prin faptul ca n-am avea valori. Oameni mici prezinta cultura noastra, asta e nenorocire). Insa pana la un punct, trebuie sa inteleg „slabiciunea”. Dl Suceava se arata adeptul gustului sau, nu al valorii literare. Si ne intreaba: avem vreo metoda de-a demonstra valoarea? Sigur ca avem, dl Suceava, altfel Joyce ar fi egalul dlui Ion Tiron din Valeni, care-a scris sfasietoarea drama a… ce mai conteaza!
Dragă Domnule Alex Ștefănescu, vă mulțumesc pentru amabilitatea dumneavoastră, am admirat-o întotdeauna. E adevărat că am studiat Matematica și e adevărat că locuiesc în Statele Unite din 1996. Aduceți azi în discuție lipsa mea de gust literar. Acum câțiva ani ați scris în \”România literară\” așa: \”Principalul atu al prozatorului îl constituie combinaţia perfectă de talent literar şi pregătire ştiinţifică (pe care la noi numai Ov. S. Crohmălniceanu a mai avut-o).\” Vă mulțumesc pentru apreciere; așadar am talent, dar nu am gust? E o distincție care devine determinantă în acest caz. Și oare același răspuns îl veți da lui Paul Cernat? Pe Ovidiu Șimonca nu îl aduc în discuție, pentru că el a absolvit Istoria, deci s-ar putea să nu se priceapă nici el la literatură. Deși întrebarea pe care v-o adresează el e dacă ați citit ceva de Norman Manea. Ce părere aveți despre monografia lui Claudiu Turcus? Mă gândesc că pe aceea ați văzut-o, cred că se bazează pe conținutul unei teze de doctorat. Am înțeles eu bine? Ce putem spune oare despre gustul literar al dlui Turcus? Cu speranța că veți clarifica bănuielile de ne-citire, al dvs., B. Suceavă
M-ati impresionat profund cu luciditatea, pertinenta punctului de vedere exprimat, cu onestitatea si cu generozitatea dumneavoastra. Dar, mai ales, cu sentimentul de normalitate ce respira dintr-un mesaj trimis catre o lume ce pare iesita din titini, in care nici o regula nu mai conteaza, in care bunul simt e desuet. E reconfortant, pentru mine, sa constat ca lumea virtuala pe care ati creat-o prin acest articol e atit de buna comparativ cu cea reala! Si asta este o maniera de restaurare a echilibrului. Cred ca vi se cuvin multumiri. Din partea mea le aveti din tot sufletul.
… poate mi-a slabit vederea, cu trecerea anilor, dar nu intrezaresc nici o \\\”morga\\\” in \\\”textul polemic\\\” al lui Bogdan Suceava … Cat despre raspunsul lui A Stefanescu, mi se pare o punere la punct à la Makarenko, intr-un limbaj regretabil de chivutza cu ceva carte …
Dl. Alex Stefanescu crede ca Dl. Norman Manea e lipsit de talent si scrie cu o penita care zgarie hartia. Afirmatia nu e precedata, sau urmata, de un calificativ care sa indice ca Dl. Stefanescu (de care nu am auzit pana acum) isi exprima strict o opinie personala.
In lipsa contextului care sa permita aprecierea Dlui Norman Manea prin prisma reputatiei si recunoasterii pe care o are (in SUA, Romania, Italia, Franta, Suedia si in multe alte locuri), Dl. Stefanescu minimalizeaza din nou, de data aceasta pe Dl. Bogdan Suceava. Procedura nu are cum sa convinga (nu poti demonstra ca Dl. Norman Manea este un scriitor mediocru doar pentru ca ai aceiasi impresie despre Dl. Bogdan Suceava), In plus, repetitia, utila in actiuni de propaganda, poate duce la plictiseala si dezinteres pentru orice ar scrie sau reprezenta Dl. Stefanescu.
Domnule Bogdan SuceavăCOMENTEAZA ARTICOLUL
Scrisoarea deschisă pe care mi-ați adresat-o prin intermediul revistei Observator cultural este semnată „Bogdan Suceavă”. Mai corect era să o semnați „Bogdan Suceavă și SUA”. Ca și alți autori români stabiliți în America, dv. aveți, în polemică, morga unui reprezentant al culturii americane care se adresează unui reprezentant al culturii române. Nu vă stă bine bine să vă însușiți ceva din prestanța și autoritatea țării care vă găzduiește – vă aflați în situația secretarei unui ministru care se crede și ea într-o mare măsură ministru.
Tot eșafodajul de argumente și insinuări pe care îl ridicați pentru a mă convinge de valoarea operei lui Norman Manea se prăbușește dacă facem simplul gest de a deschide o carte de Norman Manea. Lipsa lui de talent este atât de evidentă, încât fiecare text semnat de el pare scris cu o peniță care zgârie hârtia (sau – ca să mă exprim pe înțelesul dv. − tipărit la o imprimantă cu un cartuș în care s-a uscat cerneala).
Am remarcat întotdeauna la dv., în aprecierea literaturii, o lipsă de bun-gust pe care am tratat-o cu înțelegere, ținând seama de faptul că nu aveți o pregătire de literat. Este însă ca comic ca dv., chiar și stând călare, la mare înălțime, pe statuia Libertății, să-mi explicați mie că un autor evident netalentat este valoros.
Alex. Ștefănescu
P.S. În încheiere spuneți: „Cu aceste gînduri, rămîn al dumneavoastră”. Întrebarea mea este: rămâneți al meu cu tot cu America?