Lizeuza – identitate in lectura

As vrea sa vorbesc despre un delicios obiect de vestimentatie, azi iesit din moda, dar nu si din secretele noastre obisnuinte, din gesticulatia noastra de pe dinauntru: i se spunea lizeuza – la liseuse – si se purta in orele oricind tirzii si oricum clandestine ale lecturii peste impardonabilele camasi de noapte. Un portret mic, neexpus niciodata, intors cu spatele in atelier chiar si amicilor i-a dedicat Camille Corot. Aici, la liseuse era insa numai la lectrice. Adica nu e vorba in tabloul lui Corot deloc de obiectul vestimentar cu pricina, pudic, dar si cochet, care imbraca numai pe jumatate si anume doar pentru un spectacol al sinelui cu sine. Si ce daca? Nu este vorba in acest simplu portret al femeii care citeste tot despre fiinta invaluita in cel mai inalt grad de incintare? Obiectul era femeia. De aici incolo, femeia e obiectul, la Picasso sau la contemporanul Philippe Visson. Aici avem haina pe care o cautam, lizeuza. Picasso a rupt tot, corp si carte, in cioburi, dar nu si dantela ei batrina si groasa. La Philippe Visson, firele, resturile ei colorate s-au suit pe fata femeii si in pagina. As vrea sa va vorbesc despre agathé, adica despre […]