Luca Piţu, în direct la Europa Liberă, în toamna anului 1989

Bună seara, domnule Luca Piţu, mă bu­cur să vă aud, mai ales că sînteţi printre cei care nu aţi întors spatele colegului şi prie­te­nului dumneavoastră Dan Petrescu, după ce acesta a scris mai multe scrisori. Dimpo­trivă, am avut plăcuta surpriză să vă număr printre cei care l-aţi sprijinit, dacă nu în to­ta­litate, dar împărtăşindu-i în mare parte ide­ile. Ce vreţi dumneavostră să ne comunicaţi nouă şi, evident, ascultătorilor noştri? Alo? Nu vă aud aşa de bine…   Ziceam că mă bucur că sunteţi alături de Dan Petrescu. Am înţeles întrebarea dumneavostră, se aude foarte prost, ce pot să vă spun este că dacă sînt alături de el, este pentru cla­ri­fi­ca­rea logică necesară în chestiunea discutată. Este vorba despre manipularea aşa-numitei si­ne­c­doci totalitare, sau a părţii care se sub­s­tituie întregului. Nu, po­po­rul în unani­mi­­tate nu l-a reales. Ci membri de partid. Mi se pa­re o distincţie logică şi de aceea, pentru ca această distincţie să triumfe, am fost alături. Un al doilea motiv ar fi prietenia care mă lea­gă de o parte din semnatari. Eu rămîn … un, eu nefiind un opozant, nici un dizident, ră­mâ­n conform tradiţiei familiei mele, un apolitic. Dar un apolitic activ. Cu ce vă îndeletniciţi dumneavoastră, […]