Lumea „de dincolo“ ca lume de (pe-)aici

Pentru cine trăia în socialismul real, a vorbi despre „lumea cealaltă“ sau „lumea de dincolo“ nu însemna, în orice caz nu în primul rînd, să reflectezi la ceea ce ar putea să existe dincolo de graniţa superioară a vieţilor noastre biologice. Graniţa la care se raporta obsesiv imaginarul social era aceea care separa cele două „lagăre“, sovietic şi american, iar rolul Paradisului era jucat, pentru prizonierii lagărului sovietic, de opulentul capitalism de dincolo de „Cortina de Fier“. Această stranie polarizare a „lumilor“ ne este readusă cu multă artă în memorie de Mircea Pora în piesa de rezistenţă a volumului său de proze Tour Eiffel, turiştii toamnei. Este vorba despre nuvela intitulată simplu Episto­lar. Simplu, dar perfect elocvent, fiind­că aici este vorba despre scrisori adresate unui confident plecat din România înainte, se înţelege, de începutul sfîrşitului regimului Ceauşescu. Corespondentul de peste mări şi ţări nu a cunoscut teribilul debaclu al anilor ’80 şi de aceea trebuie introdus în abecedarul existenţei cotidiene a ceauşismului muribund. Prilej pentru „expeditorul“ nostru şi pentru autorul sofisticat care dozează efectele în spatele lui de a readuce la viaţă atmosfera acelor vremuri folosindu-se nu atît de acumularea informaţiilor, cît de puterea de sinteză a metaforelor. Mircea Pora […]