Lupta cu viața (III)

De la această afirmație, peste care în general se trece, trebuie începută lectura sextalogiei knausgaardiene: pentru a putea începe să scrie literatură, scriitorul norvegian a trebuit să arunce peste bord balastul biografiei. Debarasarea de propria autobiografie – un proiect utopic – a condus la ambiția lui de a nota Totul și de a spune Adevărul. Traseul (luînd în calcul și finalitatea lui) pare oarecum similar cu cel al lui Proust: dacă la scriitorul francez întreaga căutare a timpului pierdut era o lungă paidee a naratorului, a lui Marcel, care devine scriitor, Lupta mea ar trebui să conducă la același rezultat: recuperarea Totalității înseamnă purificare, realizarea unei tabula rasa, după care Karl Ove, naratorul, poate începe să fie cu adevărat scriitor. Iarăși, accederea la amintiri, recuperarea detaliului sînt realizate prin driblarea memoriei convenționale: în cazul lui Proust, celebrele regăsiri ale timpului, prin exploatarea memoriei involuntare, la Knausgård, prin stimularea unei neîncrederi structurale în capacitatea memoriei de a reda adevărul: „Memoria nu e o dimensiune pe care să te poți baza în viață. Și asta din simplul motiv că ea nu consideră adevărul lucrul cel mai important. Nu criteriul adevărului este cel care o face să redea un eveniment în mod corect […]