M.R.P. – din faţă şi din profil
- 06-10-2011
- Nr. 595
-
Geo ŞERBAN
- Istorie literară
- 9 Comentarii
Mic de stat ca Beniuc („il piccolo presidente“) nu era, dar nici n-ar fi avut de ce să se creadă cine ştie ce făptură vînjoasă. Statura măruntă îi da lui Miron Radu Paraschivescu pînă tîrziu un aer adolescentin – accentuat şi de pălăriuţa cu boruri pleoştite, purtată „haios“ pe-o parte –, încît trecerea anilor părea fără efect sensibil asupra înfăţişării sale, conformă firii dispuse la spontane jovialităţi. Sau, poate, mă iluzionam, influenţat de perpetuarea unor impresii din vremea cînd luasem act prima dată de persoana lui şi cînd eu însumi mă găseam abia în pragul terminării liceului. Au fost, atunci, două-trei veri succesive secetoase, mai toată Moldova era lovită nemilos. Bieţii moldoveni umblau disperaţi după o baniţă cu gîu sau un mertic de porumb. I-am văzut ciorchini pe acoperişurile garniturilor de tren, înarmaţi cu desagi, doar-doar vor găsi ceva de dus la familie, îndărăt. Despre victimele pîrjolului apăreau relatări în România liberă, un serial de reportaje din zonele năpăstuite sub semnătura trimisului special al cotidianului, Miron Radu Paraschivescu. Mărturiile de la faţa locului impresionau prin asprime, ocolind orice înflorituri stilistice. N-aveau cum să nu rămînă grefate în memorie. Mai ales că îmi va fi dat să-l cunosc pe autor […]
Pe unii ii loveste sistematic «talentu’» atunci cand se aduc in discutie chestiuni morale si umane. Pacat ca nici macar «talentu’» nu-i poate salva pe toti.
Mizeria morala si lipsa de umanitate nu poate fi spalata cu „opere”. „Estetismul” in judecata literara (si culturala in general) e justificat numai pana la un punct. Dar, stiu ca-mi „racesc gura” degeaba. Dati-i inainte, sunteti nemuritori in felul vostru. Si probabil necesari, ca exemple ce nu trebuiesc urmate.
Mai citesc si femeile articolele on line. asa ca expresia „fund de muiere” pica tare prost!
In rest, da, e bine de stiut ca MRP a avut si merite si inca Dl. Serban nu i le-a chiar pus in lumina. Era bine sa scrie si despre rele – numai ca de rele ne-am saturat.
Si nu in ultimul rind, ce s-o fi intimplat cu lucrarile lui de pictura?
@ obesrvator politic
Observatia mea (daca imi permiteti sa utilizez termenul) era una de maniere si limbaj, nicidecum ideologica. Oricum, in efortul dvs. de vigilenta, extrapolat si generalizator, ma flatati cind gasiti „foarte interesant” micul meu comentariu. Va multumesc.
Marturisesc spasit ca aplaudatul, saritul (in orice directie) si cinismul, sint activitati mult prea obositoare, atit in weekend, cit si in restul saptamanii (sau chiar „odinioara”). Va urez o duminica (mai) tihnita.
Foarte interesant cum cei care aplauda jacobinismul Obs. cul. indreptat impotriva asa-zisei drepte intelectuale interbelice sar imediat in sus cand li se pare ca vad acelasi ”jacobinism” directionat catre idolii lor manjiti cu crimele comunismului. Au ajuns la o doza de cinism care-i scuteste sa se mai prefaca, precum odinioara.
Comunist,iubitor de Lenin, ovationand Partidul Muncitoresc Roman, smecher, fofilant, gagiu dă Bucuresti si dă Primăverii, amic la toarta cu maharii comunisti, scarbit de regim, dar tragandu-si foloase, duplicitar, se gudura si poza in os domnesc si erou maltratat, MRP avea doua calitati, doar doua:
1. era POET;
2. a avut nas sa descopere TINERI SCRIITORI.
„Aicea s-au dus cu jale/ Şi în tihnă se albesc/ Oasele domniei sale/ De Miron Paraschivesc/(…) Când zâmbiţi din întâmplare/ Întorcând aceste foi/ Domnişori şi domnişoare/ Va zâmbi şi el cu voi”.
„Contrarii” de Miron Radu Paraschivescu
Sunt scârbă tot, şi tot, întors pe dos:
Mi-e drag doar ce e bubă şi putoare,
Mărul, nu rumen – putred, viermănos,
Muierea, târfă, acră de sudoare.
Şerpi de cenuşă, vineţi, mă pătrund:
Băloase gusturi, poftele de slugă,
Şi mă ridic şi mă scufund pe rând
Sub neagra lor şi blestemata glugă.
Iar când ajung numai pârjol şi clocot
De fumeg tot: un maldăr de ruine,
Ca-n turnul vechi neostenitul clopot,
Opt îngeri sună trâmbiţele-n mine.
-din volumul Tristele- 1968-
„Septembrie” de Miron Radu Paraschivescu
Suflet al meu, ce faci acu,
Pierdut prin lucrurile toate?
Lăsându-şi soarele-n bucate,
Vara, catarg de foc, trecu.
Un greier târâie mărunt
Prin câmpul unde am umblat
Şi ca un mort din somn sculat,
În toate pier şi-n toate sunt.
Prin vântul serii, glasul tău
Îl mai pândesc, poate, şi-acum;
O stea sclipind prin nori de fum
Târziilor păreri de rău.
Mai jos cad toate, până când,
Singur rămas la ceas târziu,
Nu te mai văd, nu te mai ştiu
Prin timpul ce-l aud sunând.
O, suflete al meu, învie
În lunga toamnă, grea de rod,
Să vezi crescând într-alt norod
Nestinsa ta copilărie!
Multumesc dl-ui. Geo Serban pentru incursiunea in originalitatea vietii celui care a fost MRP. Comentariile din directia rigiditatii jacobinismului cu orice pret ca cel al observatorului nemultumit, si-au pierdut deja stridenta si au devenit prozaice.
Daca trebuie sa vi se spuna in aceste subsoluri de comentarii ceea ce facea si scria MRP-escu dupa 1944 si mai abitir prin anii ’50, atunci orice discutii cu dvs. (si cu alti pseudonimi asisderea) e inutila. Mergeti linistit la serbarile de la MLR si de prin alte alte locuri cu crasma in curtea din spate. Buldozerele sunt ocupate si azi cu cei pe care ii „infiera” MRP-escu in anii cu pricina. Ca dupa aceea s-a „liberalizat” si el ca alti colegi de abdicari morale si compromisuri politice e adevarat, dar si aceasta „liberalizare” trebuie judecata cum trebuie, documentat si in context, nu epitomizata si esentializata. De ce a preferat GS sa se faca ca ploua in privinta unei parti importante si semnificative din biografia „eroului” sau cultural? – poate il intrebati direct pe el. (Sa fie oare de vina niscaiva „solidarizari” biografice?)
Greseala OC, despre care intrebati retoric desigur, este in navala cu care spala statuile celor compromisi in perioada comunista in timp ce se da de ceasul mortii sa le darame pe cele ale colegilor lor compromisi politic in perioada interbelica. Deh, vocatie de adevarat observator.
@observator politic
Ca simplu cititor si iubitor de literatura – am citit si recitit cu mare placere volumul „Cintice tiganesti” – as fi interesat sa dati si cateva exemple despre „abdicarile morale” ale lui MRP? despre „gesturile politice” … „criminale”?
Revista „Povestea vorbei” de la Craiova a fost dintre cele mai nonconformiste publicatii ale epocii. Acolo s-au lansat Radu Petrescu, I.D. Sirbu, Norman Manea (si Paunescu, intr-adevar, pe vremea „Fantanii somnambule” si a „Mieilor primi”) etc.
Pe istoricul literar Geo Serban il citesc de pe vremea cand semna la „Secolul 20”. I-am apreciat intotdeauna analizele echilibrate si nuantate, bazate pe un studiu serios in biblioteci, arhive etc
Nu pricep unde e greseala revistei „Observator cultural”, in general, si a istoricului literar Geo Serban, in special.
La Muzeul Literaturii Romane din Bucuresti au fost numeroase manifestari cu ocazia „Centenarului MRP” (scriitorul s-a nascut la 2 octombrie 1911). Ce facem, intram cu buldozerul si in Muzeul Literaturii Romane? Interzicem manifestarile organizate de MLR?
Ne luminezi, pseudonimule?
De-a dreptul scarboasa aceasta ”evocare” cu totul amnezica fata de abdicarile morale ale lui MRP-escu si fata de gesturile politice pe care o cercetare mai atenta le-ar dovedi criminale in raport cu cei care au suferit represiunea comunista.
Observator cultural mai coboara o treapta (multi credeau ca nu mai are unde) in stradaniile sale de a spala pe cei compromisi cu regimul criminal comunist (singura conditie: sa nu fi fost nationalisti sau prea patrioti).